Modificări

'''Antimisul''' este o bucată de ţesătură (50/60 cm) pe care este imprimată (niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului) icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găseşte o bucată de sfinte [[Moaşte]]. Pe Antimis se pun [[Potirul]] şi [[Discul]] în timpul Liturghiei şi numai pe el se face sfinţirea Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi Liturghia[[Sfânta Liturghie]]. El se află întotdeauna pe Masa altarului.

Termenul „antimis” "antimis" înseamnă „în "în loc de masă”masă". Are pictată în centru punerea Domnului în mormânt. În colţuri sunt pictaţi cei patru evanghelişti. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt martir[[mucenic]]. Sfântul antimis simbolizează giulgiul în care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului când a fost pus în mormânt. De aceea, pe marginile lui se află scris troparul [[tropar]]ul punerii în mormânt: „Iosif "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfaşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus...”." Sfântul antimis este sfinţit, semnat şi dat de episcopul [[episcop]]ul locului, indicându-se [[parohia ]] sau [[biserica ]] unde a fost dat pentru slujire, cu hramul [[hram]]ul ei.  În sfântul antimis se păstrează un burete mic, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sf. sfântul [[Disc]]. Pe acest burete, preotul [[preot]]ul sau [[arhiereul ]] îşi pune partea din Sf. Sfântul [[Agneţ ]] când se împărtăşeşte. Acest burete ne aduce aminte de [[buretele ]] cu care ostaşii au adăpat pe Mântuitorul Hristos cu oţet şi fiere, în timpul răstignirii Sale.

*Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda - , ''Liturgica teoretică''.