Modificări

În general, sintagma „pravila de rugăciune” [[rugăciune]]” desemnează „canonul „[[canon]]ul de rugăciune” sau „rânduiala de rugăciune” bine stabilită a fiecărui creștin, fie mirean fie [[călugăr]].

În [[Monahism|lumea monastică]], „pravila” desemna nu doar rânduiala de rugăciune privată a monahului, ci și „programul de slujbă”, „participarea la [[Slujbele de peste zi|sfintele slujbe”slujbe]]”, și „îndatoririle principale ale călugărului”<ref>[[Arhimandrit]]ul [[Teofil Părăian]], ''Veniți de luați bucurie. O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 1270 de capete'', Ed. Teognost, Cluj Napoca, 2007 (ediția a 2-a), c. 48, p.22</ref>. Importanța pravilei monahului este atestată și de un cuvânt de-al părintelui [[Antipa Dinescu]] de la [[Muntele Athos]] către părintele [[Serafim Popescu]] de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus: „Să te ții de pravilă, că dacă nu, te îndrăcești!”<ref>Ibid., c. 47, p.22</ref>.

În limba veche românească, „pravila” a desemnat, prin extensie, un corpus de legi, în același timp seculare și bisericești, fiind folosit în mod curent în [[Drept canonic|Dreptul bisericesc]] românesc. În acest sens, în unele cazuri, Pravila ar putea fi sinonimă cu [[Nomocanon]]ul.

*'''Pravila de la Govora''' sau '''Pravila bisericească''' - cea mai veche culegere de legi atât bisericești, cât și laice din Țara Românească. Pravila de la Govora, este o traducere a călugărului erudit de la [[mănăstirea Bistrița]], Mihail Moxa (sau Moxalie), a unui text slav, care redă un nomocanon bizantin și este prima lucrare tipărită în limba română. Pravila are un caracter preponderent bisericesc, deși cuprinde și elemente de drept laic. Apare de sub teascurile tiparniței în anul 1640.<ref>Academia Republicii Populare Române, ''Dicționar Enciclopedic Român'', Editura Politică, București, 1962-1964</ref>*'''Pravila lui Vasile Lupu''' - culegere de legi cunoscută sub numele de ''Carte românească de învățătură'', tipărită la Iași în 1646, în timpul domniei lui [[Vasile Lupu]]. Are ca izvoare legea agrară bizantină de la sfârșitul secolului VII și începutul secolului VIII și o lucrare a lui Prospero Farinacci.<ref>Ibidem</ref>*'''Pravila lui Matei Basarab''' sau '''Îndreptarea legii''' - o culegere de legi tipărită în 1652 la Târgoviște, în timpul lui [[Matei Basarab]]. Reprezintă traducerea unor legiuiri grecești, conținând însă și numeroase texte extrase din Pravila lui Vasile Lupu.<ref>Ibid.</ref>