Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.644 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate}}
'''Sfinţii Părinţi''' sunt acei părinţi [[teolog]]i ai Creştinătăţii care au rămas în conştiinţa Bisericii, prin viaţa şi scrierile lor, ca modele şi izvoare de înţelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al [[sinaxar]]elor îi numesc Sfinţi Părinţi, generic, pe [[ierarh]]ii şi [[teolog]]ii care au luat parte la [[Sinod Ecumenic|Sinoadele Ecumenice]].
==Exemple==
===Sunt Sfinţi Părinţi===
'''Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]''' - a rămas în conştiinţa Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde şi supranumele de "Gură de Aur"), tâlcuitor al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]], şi [[teolog]], dar şi ca slujitor al [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] şi luptător pentru bunele moravuri în societate.
'''Sfântul [[Teodor Studitul]]''' - a rămas în conştiinţa Bisericii ca mare [[teolog]] şi apărător al sfintelor icoane.
===Nu sunt Sfinţi Părinţi===
Există teologi importanţi în istoria creştinismului, care nu sunt însă consideraţi drept Sfinţi Părinţi de către [[Tradiţia]] vie a Bisericii: [[Origen]], [[Evagrie Ponticul]], [[Eusebiu de Cezareea]] etc.
==Împărţiri şi distincţii==
Uneori se vorbeşte de "Părinţi greci" şi "Părinţii latini", ca unii care au scris şi gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanţe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă '''[[Părinţii pustiei]]''', sfinţi monahi a ale căror cuvinte - [[apoftegmă|apoftegme ]] - ne-au fost transmise de [[Patericul egiptean]]. Câţiva dintre cei mai cunoscuţi sunt: [[Antonie cel Mare]], [[Pahomie cel Mare]], [[Arsenie cel Mare]], [[Pimen cel Mare]], [[Ioan Colov]].
Un mic grup, format din trei Sfinţi Părinţi - [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie Teologul]] şi [[Grigorie de Nyssa]] - sunt numiţi de către [[teolog]]i ii contemporani cu numele comun de '''[[Părinţii capadocieni]]''', pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
[[Teolog]]i pe care Biserica nu-i consideră neapărat [[sfinţi]], dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea [[Teologie]]i creştine, sunt numiţi '''[[Scriitori bisericeşti]]''' (între aceştia: [[Origen]], [[Evagrie Ponticul]], [[Eusebiu de Cezareea]]).
==Perioade==
[[Apostoli]]i şi autorii scrierilor [[Noul Testament|Noului Testament]] nu sunt cuprinşi de această sintagmă de "Sfinţi Părinţi".
#unii consideră că Sfinţi Părinţi ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creştinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale [[Teologie]]i ortodoxe;
#alţii extind această perioadă până în secolul VIII, adică la epoca [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]];
#în fine, alţii prelungesc acestă perioadă până în vremea Sfântului [[Grigorie Palama]] şi chiar mai târziu- aceasta este opinia majorităţii patrologilor ortodocşi.
==Autoritatea Sfinţilor Părinţi==
Sfinţii Părinţi au nuanţat şi explicitat învăţătura Bisericii (una şi aceeaşi de la începuturi, dar dezvoltată şi explicitată în timp), au precizat-o şi au apărat-o în faţa [[erezie|ereziilor]].
Totuşi, cum perfecţiunea este un [[Atributele lui Dumnezeu|atribut]] propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi nu sunt [[infailibil]]i, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactităţi, ori greşeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieţii lor pământeşti. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare "în sine", ci împreună cu scrierilor celorlalţi Sfinţi Părinţi. Această atitudine teologică se numeşte "consensul Părinţilor", ''Consensus Patrum''(lat.).
De asemenea, autoritatea aserţiunilor teologice ale Sfinţilor Părinţi este concepută în sânul [[Sfânta Tradiţie|Sfintei Tradiţii]], prin receptarea în timp de către conştiinţa Bisericii universale.
