6.119 modificări
Modificări
introducere noi sectiuni; eliminare format:imbunatatire
'''Miezonoptica''' (în greceşte ''Mesonyktikon''; în [[slavona veche|slavonă]] ''Polunoşniţa'') este o una din slujbele din [[slujbele de peste zi|slujbele zilnice]] ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta s-a dezvoltat ca o slujbă specific [[monahism|monahală]], inspirată de [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=118; Psalmul 118,62], "La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale," dar şi de parabola evanghelică a celor 10 fecioare [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=25; (Matei 25,1-13)].<ref>În acest articol este folosită numărarea Psalmilor specifică [[Septuaginta|Septuagintei]].</ref> {{Slujbe}}
==Dezvoltarea şi semnificaţiile Miezonopticii==Iniţial, călugării se trezeau în mijlocul nopţii pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul [[Simeon Noul Teolog]] menţionează Psalmul 118 ca pe o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru pe care o rosteau călugării în chilie, înainte de Utrenie.<ref>Episcopul Episcop [[Ilarion Alfeyev]], ''St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition'' (Oxford University Press, 2000), p. 79.</ref> În majoritatea locurilor unde se mai slujeşte în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu [[Utrenie|Utrenia]] şi cu [[Ceasurile|Ceasul I]] într-una din cele trei slujbe compuse de peste zi prevăzute şi în [[Tipic]].<ref>Kovalchuk, Feodor S., ''Abridged Typicon'', 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."</ref>
În privinţa Miezonopticii, [[Marcu al Efesului|Sfântul Marcu al Efesului]] spune: "Începutul tuturor imnurilor şi rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (''kairos'') rugăciunii de la miezul nopţii. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viaţa înşelăciunii întunericului către viaţa care este, după spusele lui Hristos, liberă şi luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: ''Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.'' [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=9; (Isaia 9:,1]."<ref> ''[[Patrologia Greacă]]'' 160, 1165D [Tr. Protopresbyter George Dion. Dragas, ''On the Priesthood and the Holy Eucharist'' (Orthodox Research Institute, Rollinsford, NH, 2004) p. 48].</ref> Starea generală a acestei slujbe este una de pocăinţă, îmblânzită de o atitudine de aşteptare plină de speranţă.
==Miezonoptica în practica liturgică==
În tradiţia rusă, Miezonoptica este adesea precedată de [[Rugăciunea de dimineaţă|Rugăciunile dimineţii]] sau rugăciunile dimineţii, care altfel ar trebui făcute de monahi în chilie, sunt integrate în slujba Miezonopticii. La sfârşitul Miezonopticii, după [[Pavecerniţa|Pavecerniţă]], în multe locuri există tradiţia ca cei de faţă să se închine la [[icoană|icoane]] şi la [[moaşte]]le sfinţilor din biserica respectivă.
În cărţile de rugăciune greceşti, o formă modificată a Miezonopticii se foloseşte ca [[Rugăciunea de dimineaţă|Rugăciune de dimineaţă]] pentru laici, iar o versiune modificată a [[Pavecerniţa|Pavecerniţei mici]] slujeşte drept rânduială de [[Rugăciunea de seară|rugăciune de seară]].
==Forme ale Miezonopticii==
În prezent, Miezonoptica poate avea patru forme, în funcţie de ziua în care se slujeşte: (a) pentru zile de lucru, (b) pentru sâmbăta, (c) pentru duminica şi (d) o variantă unică, ce se ţine doar în Sâmbăta Mare ca parte componentă a Privegherii de Sfintele Paşti. Frecvent, Sâmbăta Mare este singura zi din an în care se slujeşte Miezonoptica în parohii.
==Sâmbăta Mare==
În [[Săptămâna Patimilor|Sfânta şi Marea Sâmbătă]], Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a [[Triod]]ului. În tradiţia rusă, slujba se face lângă Sfântul [[Epitaf]], un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în [[mormânt]], care stă aşezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Început şi psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (se repetă canonul de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditaţie la sensul morţii lui Hristos şi a [[Săptămâna Patimilor#Sâmbăta Mare|coborârii Sale la iad]]. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul şi diaconul duc epitaful înapoi în Altar şi îl aşează pe [[Sfânta Masă|Masa Altarului]], unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascale, ca o aducere aminte a giulgiurilor rămase în mormântul gol (Ioan 20,5). Apoi este citită o ectenie scurtă, iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toţi credincioşii aşteaptă în linişte şi întuneric sosirea miezului nopţii, când este prăznuită [[Învierea Domnului]].
Tradiţia liturgică bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără mutarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica actuală, , ectenia şi încheierea sunt înlocuite de troparul Învierii, cântat pe glasul al II-lea, ''Când Te-ai pogorât la moarte...''.
==Surse==
*en:[[:en:Midnight Office|OrthodoxWiki:Midnight Office]], după [[Wikipedia:Midnight Office]]
==Legături externe==
