Modificări

:O, mărite părinte, roagă pe Hristos Domnul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Faţă de învăţătura lui Origen, Sfântul Atanasie cel Mare a creat toate premisele pentru victoria deplină a învăţăturii creştine, despre deofiinţimea Fiului cu Tatăl.

Pentru a vorbi despre raportul dintre persoană şi natură, Sfântul Atanasie a folosit ca sinonime noţiunea de fiinţă şi ipostas. O astfel de întrebuinţare nu conţine elemente subiective pentru că realităţile pe care el le vizează sunt dincolo de termen. În teologia catolică unii istorici ai dogmelor au arătat că Sfântul Atanasie ar fi confundat cei doi termeni ousia şi ipostas, iar ca revanşă ar fi făcut mai apoi distincţia dinte ousia şi ipostas. Alţii au însă o viziune mai obiectivă cu privire la acest aspect. Walter Castor spune: ,,pe când Origen nu distingea în mod clar între realitate şi împlinire, Atanasie înfăptuia deja o convertire prudentă şi putea să vorbească de trei ipostasuri în care se păstrează natura unică a lui Dumnezeu. Noutatea concepţiei sale raportată la neoplatonism constă în aceea că el a ocolit ideea de trepte şi nu suborbona, ci coordona cele trei ipostasuri”.

,,Dumnezeu este veşnic nemuritor, puternic, lumină, Împărat Atotţiitor, Luminător, Domnul, Dumnezeu Creator şi Făcător. Acesta trebuie să fie şi în chip ca cel ce vede pe Fiul să vadă şi pe Tatăl”. (Cuvântarea către elini).