Modificări

Combătând expresiile treimice ale vremii,Tertulian arată că la Facere 3,26 – Tatăl era împreună cu Fiul-persoana a II a şi Duhul Sfânt- persoana a III a. De remarcat că Tertulian este primul autor la care sunt numite persoane, nu esenţe, spre a fi distincte şi nu împărţite. Admite astfel o singură esenţă sau natură sau substanţă în trei unităţi.

Cele trei persoane ale Treimii sunt numeric distincte între ele, în condițiile în care la vremea aceea existau concepţii despre Logos marcate de filosofie, concepții care reduceau lucrarea Sfântului Duh la o lucrare adiacentă Treimii. Tertulian leagă teologia Logosului cu o pnevmatologie mai consecventă încercând să apere unitatea dumnezeiască a celor trei persoane. Totuși, el afirmă că Tatăl suferă împărţire şi împrăştire în Sfântul Duh, cărora le revine locul doi şi trei ca moştenitori ai esenţei Tatăului și astfel Tertulian alunecă în subordinaţionism.

Împotriva acestor concepţii Tertulian va sublinia existenţa unui singur Dumnezeu care potrivit iconomiei are un Fiu care este Cuvântul Său ieşit din El.După Tertulian, numai Fiul cunoaşte pe Tatăl deoarece ,,Cuvântul este totdeauna în Tatăl” sau ,,Eu sunt în Tatăl” (cf. 2 Ioan 14, 15). În lucrarea ,,Împotriva lui Praxis, cap.8”, Tertulian arată că ,,cuvântul are ca structură Duhul şi ca să zic aşa Duhul este trupul cuvântului, dar Dumnezeu a produs aceasta separat aşa cum rădăcina produce arborele. Prin urmare ei mărturisesc că sunt doi Dumnezei şi Cuvântul Lui, Tatăl şi Fiul Său, unde este al doilea însă sunt două persoane, iar unde este al treilea sunt 3 persoane”

Tertulian îl vede pe Dumnezeu ca fiind din veșnicie dar de asemeni Tertulian recunoaște că Dumnezeu nu este singur. Conceptele remarcabile din abordările lui Tertulian vor reprezenta o revoluție în gândirea vremii respective.Acestea sunt: