Modificări

{{În curs}}'''Muncenicii''' (gr. μαρτυρος - martor) sunt cei ce şi-au dat viaţa mărturisind pe Hristos în condiţii extreme. Mucenicii sunt primii [[sfinţi]] ai Bisericii, care a considerat întotdeauna că mucenicia nu ar fi fost posibilă fără ajutorul harului Duhului Sfânt. De aceea, cel mai adesea mucenicii au fost cinstiţi ca sfinţi imediat după moarte de către ceilalţi creştini. Primii mucenici au fost Sfântul Ioan Botezătorul - văzut de Tradiţia Bisericii la graniţa între [[Vechiul Testament|Vechiul]] şi [[Noul Testament]] - şi Sfântul Ştefan, unul din cei şapte [[diacon]]i, şi "întâiul mucenic".

Această evoluţie a fost conforma conformă cu o lărgire a viziunii creştine asupra martiriului / muceniciei, mai întâi asupra celor ce au început a fi numiţi "mărturisitori ai credinţiei", iar mai apoi asupra asceţilor.

Mulţi [[scriitori bisericeşti ]] dau mărturie despre o viziune mai interiorizată a muceniciei eroice pentru credinţă, viziune care a început deja să se instaleze în secolele III-IV: mucenicia conştiinţei, mucenicia voinţei, mucenicia prin ostenelile ascetice, mucenicia fără sânge.