6.119 modificări
Modificări
m
legaturi interne, typos
language=arabă, greacă, engleză|
music=[[Cântarea bizantină]]|
calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|
population=750,000 - 1,000,000|
website=[http://www.antiochpat.org/ Biserica Antiohiei]
===Școala antiohiană===
De-a lungul perioadei pre-niceene şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi pe evenimentele istorice din viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeşti" a interpretării, ţinea cont şi de importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala Şcoala antiohiană]] şi [[Școala alexandrinăŞcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituţii catehetice din părţile acelea.
Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Pavel din Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului arianismului şi [[nestorianism]]uluinestorianismului. Sfinţi ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi cea alexandrină -, iar şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi au creat [[Arie|arianismul]] si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul şi [[eutihianismEutihie|eutihianismul]]ul.
===Schisma de la Calcedon===
Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi ale populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi Ierusalimul. Urmaşii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.
Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Aghia Sophia Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea.
===Cruciadele şi cucerirea musulmană===
În 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie al IV-lea al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie al II-lea al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.
Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Gruparea uniată care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.
Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşi.
Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi [[episcop]]ii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, judiciare şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.
În prezent, patriarhul Bisericii Antiohiei este Prea Fericitul [[Preafericitul Ignatie al IV-lea (Hazim) al Antiohiei|Ignatie al IV-lea]], ales în 1979. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).
În Elveţia, la ChambesyChambésy, discuţiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 şi 1993. Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.
Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste orientări directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.
Patriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.
===Expansiunea externă===
[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta: PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]
Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi XXI a determinat o creştere a numărului, forţei şi influenţei Biseriii Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi cuprind numeroşi ne-arabi convertiţi la credinţa ortodoxă. În consecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală şi de Sud, în Europa, în Australia şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi este cea a [[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.
==Sfinţi antiohieni==
[[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|Sfinţi]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]
*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)
*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]
*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]
*[[Serghie şi Vah]]
*[[CristoforHristofor|Marele Mucenic CristoforHristofor]]
*[[Daniel Stâlpnicul]]
*[[Dorotei din Gaza]]
*[[Ignatie al Antiohiei]]
*[[Isaac Sirul]]
*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]]
*[[Ioan Damaschin]]
*[[Iosif din Damasc]]
*[[Tecla|Întâia Muceniţă Tecla]]
*[[Listă a patriarhilor de AntiohiaAntiohiei]]
==Eparhii==
