Modificări

{{Citat|Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: "Doamne, îndrumează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui". Şi i-a venit glas zicându-i: "Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui".|''Patericul egiptean'', Arsenie cel Mare, 1}}În anul 394 Arsenie părăseşte lumea şi curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)<ref>''Viața'' sfântului Arsenie spune că Arsenie a fugit pe ascuns din capitală, unde a căzut în dizgrația împăratului Arcadie care căuta să-i ia viața.</ref> şi se retrage duce în taină în Egipt[[pustia schetică]], unde se face [[monah]] într-un pe lângă [[schitavva]], pe lângă [[Ioan Colov]], şi rămâne acolo timp de aproape 40 de ani. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (nu departe de Alexandria Egiptului), părăseşte definitiv schitul după ce saracinii l-au devastat a doua oară în anul 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo).

Moare Avva Arsenie rămâne în 445 pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la [[Schetia]], 10 ani la Troe<ref>Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „The Egyptian name of the quarries was Royu or Troyu, which the Greeks corrupted into Troia believing, according to Strabo, that this area had been settled by trojan prisoners who had followed Menelaus to Egypt and remained there.” http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htm</ref> - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop<ref>Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din braţele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerţul dintre greci şi egipteni.</ref> și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.  În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni <ref>«Acesta, după ce s-a dus la viaţă pustnicească, iarăşi s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Şi a auzit glas zicându-i: “Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te ; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.» (''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).</ref>, trăind îi [[isihie]] și din lucrul mâinilor. După prima devastare a Schetiei, în 407-408<ref>Schetia a fost devastată în mai multe rânduri e incursiunile barbarilor; de exemplu în 357 şi 434 de saracini, în 407-408 şi 578 şi de tribul berberic al mazakinilor. Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulţi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale. Mai târziu Schetia a fost devastată în multe rânduri de musulmani, dar a fost refăcută de fiecare dată, și astăzi este un centru monastic înfloritor, cu numele Wadi El Natrun.</ref>, a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 28. - istoria povestită aici și petrece în timpul arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, care a murit în anul 412, între prima devastare a Schetiei (407) și a doua devastare (434).</ref>. Arsenie părăseşte definitiv Schetia după ce saracinii au devastat-o a doua oară în anul 434 şi îşi petrece ultimii ani ai vieţii la Canop și Troe, unde se duce la Domnul în anul 449. După dorința lui față de ucenicii săi, locul unde a fost înmormântat nu este cunoscut<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 40.</ref>. Avva Arsenie cel Mare a avut trei ucenici cunoscuți astăzi din Patericul egiptean: mai întâi Alexandru și Zoil, iar mai apoi pe Daniel (care fusese mai întâi ucenicul lui Alexandru și Zoil), toți faraniți<ref>Faran era regiunea Muntelui Sinai.</ref>.