5.289 de modificări
Modificări
leg interne
Chiar dacă etimologia numelui, după unii învăţaţi (cum am văzut puţin mai sus), ar fi de origine egipteană, semnificând cel născut, prin analogie cu unele nume egiptene teofore, ca Thoutmes sau Ramses etc., el rămâne totuşi în exclusivitate al israeliţilor, atât ca origine cât şi ca destin. Conform [[Cartea Ieşirii|cărţii Ieşirea]], atribuită lui Moise însuşi, numele acestui personaj ar avea o etimologie populară ebraică, însemnând "tras în sus" sau "scos din (apă)" – cf. textului biblic de la Ieşire 2, 10.
[[Iosif FlaviuFlavius]] deriva acest nume de la cuvântul coptic ''mo'' = apă şi ''sese'' = mântuit. Este sigur că această formă ebraizată a numelui egiptean şi forma primitivă egipteană a lui, după părerea majorităţii învăţaţilor, este Mesu, care adesea se întâlneşte pe monumentele egiptene şi de scriitori greci se redă ca Mosis. Traducătorii alexandrini, evident, s-au ţinut de derivaţiunea lui Flaviu şi redau acest nume Moisis. Poate că regina, în darea acestui nume copilului a avut în vedere să cinstească amintirea tatălui ei în numele căruia Totmes sau după transcrierea grecească Totmosis se aude numele Moise.
==Viaţa==
Pe lângă zecile de caractere şi grupe de semne ale scrierii egiptene, Moise învaţă cu uşurinţă cele douăzeci de litere ale alfabetului liniar protocanaanit.
Odată ajuns la maturitate, bucurându-se de multe privilegii la curte, Moise este privit cu suspiciune, ură, îndoială şi [[invidia|invidie]]. De aceea se gândeşte la două alternative:
*să intre în viaţa administrativă a Egiptului cu recunoaşterea întâmplătoare sau treptată a [[idolatrieînchinarea la dumnezei străini|idolatriei]]i, ca religie de stat, ceea ce nu putea satisface tendinţele lui:
*să îmbrăţişeze cariera militară.
A doua zi, în zori, Moise pleacă de la Ietro, luându-şi femeia şi pe cei doi copii. La un popas de noapte, este cuprins de un rău cumplit, care-i pune viaţa în primejdie. Sefora îşi dă seama că e pedepsită de sus, deoarece al doilea fiu al lor n-a fost tăiat împrejur, ceea ce ea face de îndată şi astfel pot să-şi continue cu toţii călătoria.
Imediat ce a ajuns în Egipt, Moise se întâlneşte cu Aaron şi cu bătrânii poporului. Au cerut lui [[Faraon]] să lase poporul pentru a aduce jertfă Domnului în pustie. Dispreţuitor, Faraonul refuză sub pretext că evreii caută ocazii de a trândăvi.
Cele zece plăgi abătute asupra Egiptului i-au demonstrat lui Faraon puterea pe care o are Dumnezeul lui Israel atunci când judecă. În ajunul ultimei urgii, omorârea întâilor născuţi, familiile lui Israel trebuiau să junghie un miel fără meteahnă şi să ungă cu sângele lui uşorii uşii şi pragul de sus, aşa ca Dumnezeu să nu-i nimicească pe întâii – născuţi din casele lor: jertfa de Paşti pentru Domnul (Ieş. 12, 27). Ultima pedeapsă a fost atât de cumplită încât Faraon a chemat noaptea pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu; şi voi şi fiii lui Israel şi duceţi-vă de-I faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru precum aţi zis. Luaţi-vă şi turmele şi cirezile şi duceţi-vă! Binecuvântaţi-mă şi pe mine! (Ieş. 12, 31-32).
Timp de patruzeci de ani, poporul ales trece prin multe întâmplări prin pustiul Sinai, fiecare întâmplare avându-şi semnificaţia ei. În tot acest răstimp, Moise a fost preocupat de ducerea la îndeplinire a planului divin. De multe ori Moise s-a întristat, dar tot de atâtea ori s-a rugat lui Yahve pentru iertarea poporului; tot de atâtea ori Moise se arată a fi recunoscător, îndemnându-i pe evrei: Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preamărit (Ieş. 15, 1).
Nu încape îndoială că Moise a fost o personalitate providenţială. După ce şi –a fixat tabăra la poalele Muntelui Sinai, Moise a urcat pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu şi pentru a primi condiţiile legământului – [[DecalogulDecalog]]ul, Cele Zece Porunci, care vor sta la temelia rolului pe care l-a avut Israel, poporul ales al lui Dumnezeu. Astfel, Moise este cel care le-a comunicat israeliţilor Legea.
Timpul de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi petrecut pe Muntele Sinai, Moise a postit, după care a primit cele două table ale legii scrise pe piatră de degetul lui Dumnezeu. La poalele muntelui, sub conducerea lui Aaron, poporul ales cade în idolatrie, făurindu-şi un viţel de aur. După restaurarea legământului, încălcat aşa de repede, au fost construite lăcaşuri de închinare înaintea Domnului:
