Apostolul Pavel spune:Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns./Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare./Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s'au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.(1Tim6.9)
Apostolul Pavel se referă şi la ispita necredinţei, când scrie galatenilor:Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.(Gal6.1)
Ispita poate fi:
1)Un obiect (de exemplu multa mâncare sau multa băutură care, întâlnindu-se cu cu dorinţa interioară de a consuma acele lucruri, poate declanşa [[lăcomia]] de mâncare sau băutură; sau multele obiecte avute care pot declanşa [[mândria]]; sau multele obiecte avute ale altuia care declanşează [[invidia]] dacă există dorinţa interioară a noastră de a le avea)
2)O persoană (de exemplu o persoană, pe care dorind-o, săvârşim [[desfrânarea]] care poate fi ori la nivelul gândului- Mt 5.28, ori se poate prelungi şi în fapt în cazul tuturor relaţiilor din afara [[căsătorie|căsătoriei]] sau o persoană poate, prin calităţile ei fizice, intelectuale sau prin succesul ei să declanşeze [[invidia]] altor persoane.
2)Un cuvânt (d.e un cuvânt [[mânia|mânios]] al altuia poate declanşa un cuvânt mânios al nostru: Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.(Prov24.24-25); un cuvânt [[cearta|gâlcevitor]] poate declanşa un alt cuvânt gâlcevitor din partea noastră dacă există la noi o dorinţă de gâlceavă; o [[bârfa|bârfă]] despre noi poate determina o bârfă a noastră ca răspuns dacă există la noi o dorinţă de a plăti cu aceeaşi monedă sau o bârfă despre o persoană poate fi amplificată de altcineva dacă există dorinţa interioară de bârfă la acea persoană.
3)O situaţie neplăcută (de exemplu dacă suntem foarte nemulţumiţi de o situaţie, aceasta poate declanşa [[mânia]] noastră dacă avem o dispoziţie sau o fire mai iute la mânie sau [[invidia]] noastră dacă este vorba de o situaţie bună a cuiva pe care nu o avem şi o dorim, sau poate declanşa violenţa noastră dacă nu ne putem stăpâni firea)
4)Un gând (un gând despre mulţimea posesiunilor sau realizărilor proprii poate declanşa o stare de [[mândria|mândrie]], un gând despre o anumită persoană poate declanşa [[desfrânarea]], dacă respectiva persoană este dorită, un gând despre mulţimea posesiunilor altuia sau a realizărilor altuia poate genera [[invidia|invidie]] sau chiar [[furt]], dacă acele lucruri sunt dorite)
De fiecare dată ispita exterioară (obiect, persoană, situaţie) sau interioară (gând) devine ispită doar dacă şi în măsura în care există la noi dorinţa de a face acel [[păcat]], precum spune [[Apostolul Iacov cel Drept|apostolul Iacov]]
În anumite cazuri ispita poate fi întâi un obiect văzut sau o persoană văzută, apoi se poate prelungi cu un gând, plan cum se poate vedea în cazul [[uciderea|uciderii]], [[furt]]ului, [[furt|înşelăciunilor]], [[desfrânarea|preacurviei]], [[răzbunarea|răzbunării]], [[mânia|mâniei]] în unele cazuri, [[nedreptatea|nedreptăţii]], etc.
==Ispitirea lui Dumnezeu==
