5.289 de modificări
Modificări
→Tipuri de ispită
Apostolul Pavel spune:Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns./Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare./Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s'au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.(1Tim6.9)
Apostolul Pavel se referă şi la ispita necredinţei, când scrie galatenilor:Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.(Gal6.1)
Ispita poate fi:
1)Un obiect (de exemplu multa mâncare sau multa băutură care, întâlnindu-se cu cu dorinţa interioară de a consuma acele lucruri, poate declanşa [[lăcomia]] de mâncare sau băutură; sau multele obiecte avute care pot declanşa [[mândria]]; sau multele obiecte avute ale altuia care declanşează [[invidia]] dacă există dorinţa interioară a noastră de a le avea)
2)O persoană (de exemplu o persoană, pe care dorind-o, săvârşim [[desfrânarea]] care poate fi ori la nivelul gândului- Mt 5.28, ori se poate prelungi şi în fapt în cazul tuturor relaţiilor din afara [[căsătorie|căsătoriei]])
2)Un cuvânt (d.e un cuvânt [[mânia|mânios]] al altuia poate declanşa un cuvânt mânios al nostru: Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.(Prov24.24-25); un cuvânt [[cearta|gâlcevitor]] poate declanşa un alt cuvânt gâlcevitor din partea noastră dacă există la noi o dorinţă de gâlceavă; o [[bârfa|bârfă]] despre noi poate determina o bârfă a noastră ca răspuns dacă există la noi o dorinţă de a plăti cu aceeaşi monedă sau o bârfă despre o persoană poate fi amplificată de altcineva dacă există dorinţa interioară de bârfă la acea persoană.
3)O situaţie neplăcută (de exemplu dacă suntem foarte nemulţumiţi de o situaţie, aceasta poate declanşa [[mânia]] noastră dacă avem o dispoziţie sau o fire mai iute la mânie sau [[invidia]] noastră dacă ne dorim acele lucruri sau poate declanşa violenţa noastră dacă nu ne putem stăpâni firea)
4)Un gând (un gând despre mulţimea posesiunilor sau realizărilor proprii poate declanşa o stare de [[mândria|mândrie]], un gând despre o anumită persoană poate declanşa [[desfrânarea]], dacă respectiva persoană este dorită, un gând despre mulţimea posesiunilor altuia sau a realizărilor altuia poate genera [[invidia|invidie]] sau chiar [[furt]], dacă acele lucruri sunt dorite)
De fiecare dată ispita exterioară (obiect, persoană, situaţie) sau interioară (gând) devine ispită doar dacă şi în măsura în care există la noi dorinţa de a face acel [[păcat]], precum spune [[Apostolul Iacov cel Drept|apostolul Iacov]]
În anumite cazuri ispita poate fi întâi un obiect văzut sau o persoană văzută, apoi se poate prelungi cu un gând, plan cum se poate vedea în cazul [[uciderea|uciderii]], [[furt]]ului, [[furt|înşelăciunilor]][[desfrânării|preacurviei]], răzbunării, [[mânia|mâniei]] în unele cazuri, [[nedreptatea|nedreptăţii]], etc.
==Ispitirea lui Dumnezeu==
[[Sfânta Scriptură|Biblia]] relatează multe situaţii când israeliţii l-ai ispitit pe Dumnezeu (Exod17.2, Num14.22, Deut 33.8, Ps78.18,41,56, 95.9, 106.14. Mal3.15). În [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] există interdicţia ispitirii lui Dumnezeu: ,,Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.”(Deut6.16, Mat4.7). [[Farisei]]i, [[saduchei]]i, cărturarii l-au ispitit pe Iisus Hristos ([[Dumnezeu]]) de mai multe ori: fariseii şi saducheii i-au cerut semn din cer (Mt16.1), fariseii l-au întrebat dacă este permis unui om să-şi lase nevasta pentru orice pricină(Mt19.3), ucenicii fariseilor şi [[irodieni]]i l-au întrebat dacă se cădea să plătească bir Cezarului (Mt22.18), un cărturar îl întreabă care este cea mai mare poruncă din Lege (Mt22.35), cărturarii şi fariseii îl ispitesc întrebându-l ce zice în privinţa femeii prinsă în preacurvie (Mat8.6) Ispitirea (încercarea) lui [[Dumnezeu]] este greşită căci ea presupune [[necredinţa]] (îndoiala) cu privire la puterea lui Dumnezeu din partea oamenilor; mai mult, când face asta omul se pune în locul Ispititorului care este [[diavol|Cel rău]]. Omul credincios crede în puterea lui Dumnezeu dar ştie că aceasta se manifestă potrivit voii lui Dumnezeu ale cărei raţiuni depăşesc puterea de înţelegere omenească.
