Modificări

Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref>. Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu [[depunere]]a şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţă|pocăieşte]]. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.

==Imnografie==