5.289 de modificări
Modificări
→Posteritatea sfântului Augustin și receptarea sa în Biserica Ortodoxă
==Posteritatea sfântului Augustin și receptarea sa în Biserica Ortodoxă==
Dacă anumite aspecte ale învățăturilor Sfântului Augustin au putut conduce la diferite devieri în Occidentul medieval, totuși lui Augustin nu i se poate reproșa faptul de a fi fost un eretic, căci şi-a supus întotdeauna reflecțiile, cu [[smerenia|smerenie]], judecății Bisericii. Astfel, terminându-și lucrarea "De Trinitate" (''Despre Sfânta Treime''), scria: "Doamne, Dumnezeule Unul, Dumnezeule în Treime, tot ceea ce am scris în aceste cărți vine de la Tine și dacă e ceva care să vină de la mine, să fiu iertat de Tine și de cei care sunt ai Tăi".
Împins, atât prin formarea sa intelectuală cât și de circumstanțele convertirii sale, să privească relația omului cu Dumnezeu dintr-un punct de vedere mai degrabă "psihologic", diferit de cel adoptat de tradiția patristică anterioară, Sfântul Augustin a dat întregii sale teologii un aspect personal, care i-a afectat învățăturile despre [[Sfânta Treime]], despre [[păcat|păcatul strămoşesc]], despre raporturile dintre natură și [[har]] etc. Atâta vreme cât aceste teze au fost considerate drept opinii teologice personale ("teologumene", în limbajul teologic de școală), ele nu au pus în discuție locul lui Augustin printre [[Sfinți]]i ortodocși. Însă atunci când, mai târziu, acestea au fost adoptate ca doctrină oficială și exclusivă a Bisericii romane (printre altele în ideea purcederii [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] nu doar de la Tatăl ci și de la Dumnezeu-Fiul), aceste aserțiuni teologice au devenit principalul element de discordie între Biserica de tradiţie greacă şi cea de tradiţie latină.
[[Image:Augustine-Rose.jpg|left|thumb|250px|Book by Fr. [[Seraphim Serafim Rose]]]]
Avem mai multe mărturii din tradiţia Bisericii nedespărţite, ca şi de după schismă, care arată că Augustin era cinstit printre sfinţii ortodocşi. Astfel, la [[Sinodul V Ecumenic|Sinodul al V-lea Ecumenic]]de la Constantinopol din anul 553, numele lui Augustin este trecut în rândul celorlalţi [[Sfinţii Părinţi|Părinţi ai Bisericii]], însă actele Sinodului nu fac nicio menţiune explicită cu privire la viziunea lui [[teologie|teologică]]:
:''Încă mai mărturisim că ne ţinem de hotărârile celor patru Sinoade şi ca îi urmăm în toate chipurile pe Sfinţii Părinţi [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], [[Vasile cel Mare|Vasile]], [[Grigorie Teologul]], [[Grigorie de Nyssa]], [[Ambrozie al Milanului|Ambrozie]], Teofil, [[Ioan Gură de Aur|Ioan Gură de Aur]], [[Chiril al Alexandriei|Chirill]], '''Augustin''', Proclu, [[Leon cel Mare|Leo]] şi scrierile lor despre credinţa cea adevărată. ''[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-14/Npnf2-14-111.htm] (trimitere în engleză; sublinierea noastră).
Teologul grec [[Christos Yannaras]], în schimb, consideră că Augustin este "sursa întregii alienări, a întregii alterări a adevărului eclezial în Occident" (''Libertatea moralei'', trad. rom de Mihai Cantuniari, Anastasia, Bucureşti, 2004, p. 156, n. 10).
Prin urmare, putem afirma că, dacă Augustin poate fi cinstit ca un sfânt ortodox, aceasta se datorează nu atât calității sale de [[teolog]] cât calităților sale pastorale, precum și pentru viaţa lui personală indiscutabil sfântă de după convertire. Astfel, Sfântul [[Fotie cel Mare]] scria despre el: "Având în vedere că unii dintre Părinții şi învăţătorii noștri s-au abătut de la credinţă în ceea ce privește câteva dogme, noi nu primim ca doctrină cele în care au rătăcit, dar continuăm să-i îmbrățișăm oamenii care au fost ei" (Ep. 24, 20 - "PG" 102, 813). În spiritul tradiţiei ortodoxe, este necesar şi suficient să facem distincția între viața lui Augustin, marcată de râvna fierbinte pentru Hristos şi Biserica Lui și posteritatea nefericită a intepretărilor lui doctrinare.
==Bibliografie==
