Modificări

Clement s-a născut în Egipt (''Stromata'', i. 1), dacă ne luăm după numele său; mai degrabă, Alexandria a fost [[Eparhie|episcopia]] sa. [[Epifanie Scolasticul]] spune în secolul al VI-lea că Atena este locul de naştere al lui Clement iar acest lucru este susţinut de acurateţea cu care vorbea limba greacă clasică. Se pare că părinţii săi erau păgâni înstăriţi, cu o oarecare prestanţă pe scara socială. Calitatea educaţiei sale este evidenţiată prin faptul că el citează în mod constant din poeţii şi filozofii greci. Clement a călătorit prin Grecia, Italia, Palestina şi Egipt. El a devenit colegul lui Pantenus, liderul [[Şcoala Catehetică din Alexandria|Şcolii Catehetice din Alexandria]] şi probabil cel care l-a convertit pe Clement la [[creştinism]] şi căruia, până la urmă, i-a succedat la conducerea celebrei şcoli. Cel mai cunoscut discipol al său a fost [[Origen]] (care a fost condamnat la [[Sinodul V Ecumenic]]. În timpul [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiilor lui Septimius Severus]] (202 sau 203) Clement şi Alexandru, [[episcop]] de Flaviada, au căutat refugiu în Capadocia iar după aceea în [[Ierusalim]], de unde a dus o scrisoare în [[Antiohia]] în 211. După acestea, Clement a murit cândva în următorii cinci ani fără să se reîntoarcă în Egipt.

Trilogia sa, din care principalele părţi păstrate se interconectează prin scop şi mod de tratare, este formată din ''Protrepticus'' ("Poveţe către greci"), ''Paedagogus'' ("Învăţător") şi ''Stromata'' (''Stromatele'' - "Diverse"). În aceasta, pentru prima dată, Clement încearcă pentru credincioşi să aşeze Creştinismul în formele tradiţionale ale literaturii seculare. ''Protrepticus'' constă dintr-o introducere care îl invită pe cititor să asculte nu legendele mitice ale zeilor ci "cântecul cel nou" al [[Iisus Hristos|Logosului]] (care este Hristos), începătorul tuturor lucrurilor şi creatorul lumii. El denunţă nebunia idolatriei şi misteriilor păgâne, neruşinarea practicilor pederaste ale grecilor şi ororile sacrificiilor păgâne. Clement argumentează că pe când poeţii şi filozofii greci doar presupun adevărul, profeţii arată calea directă spre [[Soteriologie|mântuire]]; iar acum Logosul divin vorbeşte prin propria sa persoană pentru a trezii tot ceea ce este bun în sufletul omului şi pentru a-l conduce spre nemurire. Aşezând astfel o fundaţie în privinţa [[Cunoaştere|cunoaşterii]] adevărului dumnezeiesc, el trece în ''Paedagogus'' la descrierea [[Etică|eticii]] creştine. Structura lucrării sale nu îl împiedică să preia mari părţi de material din stoicul Musonius Rufus, maestrul lui Epictetus; dar pentru Clement, pedagogul real este Logosul încarnat.

Prima carte tratează despre bazele religioase ale [[Morală|moralei]] creştine, iar a doua şi a treia despre cazuri individuale de conduită. Cât despre Epictetus, [[virtuţi]]le adevărate se arată ele înseşi în dovezile externe printr-un mod de viaţă natural, simplu şi moderat. ''Stromata'' merge mai departe şi vorbeşte despre perfecțiunea vieţii creştine prin introducerea în cunoaşterea deplină. Prima dintre aceste lucrări se adresează neconvertiţilor, a doua celor proaspăt convertiţi iar a treia se adresează credincioşilor vechi. Pe baza [[Sfânta Scriptură|Scripturii]] şi [[Sfânta Tradiţie|Tradiţiei]], Clement încearcă să facă o prezentare a credinţei creştine care să răspundă la toate întrebările puse de cei învăţaţi. Clement îşi intitulează această lucrare ''Stromateis'', adică "peticire", deoarece tratează o foarte mare diversitate de subiecte. El intenţiona să facă o singură carte pe această temă; fără să atingă toate subiectele pe care şi le-a propus, cel puţin şapte cărţi au ieşit de aici. Absenţa anumitor subiecte promise categoric îi fac pe savanţi să se întrebe dacă nu cumva a scris şi o a opta carte, aşa cum precizează [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] (VI. xiii. 1) şi ''Florilegia'', fiind făcute numeroase încercări de a identifica această a opta carte în tratate scurte sau fragmentare care sunt conţinute în fragmentele păstrate. În orice caz, "fragmentele" şi "selecţiile" care împreună cu un tratat de metodă logică sunt desemnate ca fiind a opta carte într-un manuscris singular din secolul al XI-lea numit ''Stromata'', nu fac parte din lucrarea ''Hypotyposes'' despre care se ştie că este scrisă de Clement. Această lucrare conţine comentarii scurte la paragrafe selectate din întreaga Biblie, aşa cum se poate vedea în fragmentele păstrate de Oecumenius şi în versiunea latină a comentariului la epistolele soborniceşti făcute la solicitarea unui anume Cassiodorus.