5.289 de modificări
Modificări
legături interne
Iniţial, călugării se trezeau în mijlocul nopţii pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul [[Simeon Noul Teolog]] menţionează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie.<ref>Episcopul [[Ilarion Alfeyev]], ''St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition'' (Oxford University Press, 2000), p. 79.</ref> În majoritatea locurilor unde se mai ţine în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu [[Utrenie|Utrenia]] şi cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente şi în [[Tipic]].<ref>Kovalchuk, Feodor S., ''Abridged Typicon'', 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."</ref>
În privinţa Miezonopticii, [[Marcu al Efesului|Sfântul Marcu din Efes]] spune: "Începutul tuturor imnurilor şi rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (''[[kairos]]'') rugăciunii de la miezul nopţii. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viaţa înşelăciunii întunericului către vaţa care este, după spusele lui Hristos, liberă li luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.'' [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=9; (Isaia 9:1]."<ref> ''[[Patrologia Greacă]]'' 160, 1165D [Tr. Protopresbyter George Dion. Dragas, ''On the Priesthood and the Holy Eucharist'' (Orthodox Research Institute, Rollinsford, NH, 2004) p. 48].</ref> Starea generală a acestei slujbe este una de pocăinţă, îmblânzită de o atitudine de aşteptare plină de speranţă.
În tradiţia rusă, Miezonoptica este adesea precedată de [[Rugăciunea de dimineaţă]] sau această rugăciune este încorporată în Pavecerniţă, care altfel ar fi fost spusă de monahi fiecare în chilia lui. La sfârşitul Miezonopticii, chiar la sfârşitul încheierii, în multe locuri există tradiţia cinstirii şi închinării a celor prezenţi la [[icoană|icoane]] şi [[moaşte]]le sfinţilor din biserica respectivă.
În [[Săptămâna Patimilor|Sâmbăta Mare]] şi Sfântă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a [[Triod]]ului. În tradiţia rusă, slujba seţine lângă [[epitaf]], un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în [[mormânt]], care a fost aşezat pe un [[catafalc]] în centrul bisericii. După Deschidere şi psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditaţie la sensul morţii lui Hristos şi a [[Săptămâna Patimilor#Sâmbăta Mare|coborârii Sale la iad]]. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul şi diaconul duc epitaful înapoi în Altar şi îl aşează pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascele ca o aducere aminte a hainelor de înmormântare rămase în mormântul gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toţi credincioşii aşteaptă în linişte şi întuneric sosirea miezului nopţii, când este prăznuită [[Învierea Domnului]].
[[Tradiţia bizantină]] este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania şi încheierea sunt înlocuite de [[apolytikion?]] al Învierii, cântat pe [[glasul al II-lea]], ''Când Te-ai coborât la moarte''.
==Note==