21 de modificări
Modificări
+modificari text
Conceptul de ''Pax Romana'' ca fenomen istoric a fost prima dată prezentat de istoricul englez Edward Gibbon în lucrarea ''Declinul şi căderea Imperiului Roman,'' unde el afirmă existenţa unei perioade de moderaţie şi pace sub August şi urmaşii acestuia.
<blockquote>Domnia lui August a fost celebrată de poeţi (în special [[w:Virgil|Virgil]]) ca o nouă apocă–zorii epocă – zorii unei epoci de aur. Imperiul se extindea în toate domeniile: drept, cultură, arte, umanitate, putere militară, renaştere religioasă. Economia se dezvolta, templele erau pline–oricare pline – oricare şi fiecare cult nou avea posibilitatea să ridice un templu la Roma. Reforma era pretutindeni–reforma manierelor–reforma religiei–reforma republicii.<ref>James T. Dennison, Jr. ''[http://www.kerux.com/documents/KeruxV02N3A1.asp Pax Romana, Pax Christi: Luke 2:1-20]''. '''The Online Journal of Biblical Theology'''. April 23, 1987.</ref></blockquote>
August a aşezat fundaţia pentru această perioadă de concordie, care s-a extins, de asemenea, în Africa de Nord şi Persia.<ref>'''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.</ref> Gibbon prezintă cucerirea Britaniei de către Claudiu şi cuceririle lui Traian ca fiind excepţii la această politică de moderaţie şi pune sfârşitul acestei perioade la momentul morţii lui Marc Aurelian în 180 d.Hr..
''Pax Romana'' se caracterizează printr-o intensă romanizare a lumii apusene, inclusiv răspândirea sistemului legislativ care adus legea şi ordinea în provincii şi care formează baza multor sisteme legislative din zilele noastre.<ref>[http://www.unrv.com/early-empire/pax-romana.php Pax Romana] at UNRV History</ref> Artele şi arhitectura au înflorit, împreună cu comerţul şi economia. Reţelele de drumuri bune şi sigure şi de rute maritime sigure s-a u îmbunătăţit considerabil, se făceau mari deplasări libere de oameni şi amestecuri de culturi, dar la la fel de mult, exista o mare toleranţă faţă de alte culte.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in: '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.179.</ref> Alfabetul roman devine baza alfabetului lumii apusene iar apeductele încep să aducă apă din munţi în oraşele romane.<ref>[http://www.conservapedia.com/Pax_Romana Pax Romana] at Conservapedia.</ref>
<blockquote>Romanii au numit ''Pax Romana'' ca "Epoca fericirii"." Era împlinirea misiunii Romei - crearea unui stat al lumii care să ofere pace, securitate, civilizaţie ordonată şi domnia legii. Oraşele Imperiului Roman aveau rolul de centre ale civilizaţiei greco-romane, care s-a răspândit până la cele mai îndepărtate limite ale lumii mediteraneene. Cetăţenia romană, acordată treptat, a fost extinsă, în cele din urmă, la aproape toţi oamenii liberi printr-un edict din anul 212 d.Hr..<ref>Marvin Perry, Margaret Jacob, James Jacob. ''[http://books.google.ca/books?id=T8SLtC23ZzEC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Western Civilization: Ideas, Politics, and Society - from 1600].'' Volume 2 of Western Civilization. 9th Edition. Cengage Learning, 2008. p. xxiv.</ref></blockquote>
==Pax Romana ca Voie Divină (Pax Christi)==
[[Image:Spread of Christianity in Europe to AD 600.JPG|right|thumb|250px|Răspândirea Creştinismului în anul 325 d.Hr. (albastru închis); Răspândirea Creştinismului în anul 600 d.Hr. (albastru deschis)]] [[Doxastikon]] de la [[Vecernie|Vecernia]] [[Naşterea Domnului|Crăciunului]], atribuită călugărului din secolul al IX-lea pe nume [[Casian Imnograful|Casian]], afirmă o conexiune directă între imperiul mondial al Romei şi recapitularea umanităţii în [[Iisus Hristos|Hristos]]. ''Pax Romana'' este, astfel, făcută să coincidă cu ''Pax Christi''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref>:
<blockquote>''Când August domnea singur pe pământ, multe regate ale omului au dispărut: şi când Tu te-ai făcut om din [[Maica Domnului|Preacurata Fecioară]], mulţi zei idolatrii au fost distruşi. Oraşele lumii au trecut sub un singur stăpânitor iar naţiunile au venit la credinţa într-un singur Dumnezeu suveran. Oamenii era u erau înscrişi prin decretul cezarului iar noi, credincioşii, eram înscrişi în Numele lui Dumnezeu, când Tu, Dumnezeul nostru, te făceai om. Mare este mila Ta: Slavă Ţie.''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref></blockquote>
===Eusebiu de Cezareea===
Pe lângă acestea, părintele Bisericii de la începutul secolului al IV-lea, [[Eusebiu de Cezareea]] scrie că la porunca expresă a lui Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor:
<blockquote>Când acest instrument al răscumpărării noastre, cel de trei ori sfânt trup al lui Hristos, care s-a dovedit el însuşi superior oricărei fraude satanice şi liber de diavol, atât în cuvânt cât şi în faptă, a fost ridicat dintr-o dată pentru desfinţarea diavolilor străvechi şi în semn al victoriei sale peste puterile întunericului; puterea acestor spirite malefice a fost distrusă într-o clipă. Diversele forme de guvernare, tiraniile şi republicile, asediile oraşelor şi devastarea ţărilor cauzate de acestea, s-au oprit acum, iar Unul Dumnezeu a fost propovăduit întregii omeniri. În acelaşi timp, o putere universală, imperiul Romei, s-a ridicat şi a înflorit, în timp ce ura implacabilă şi îndelungată a unei naţiuni împotriva alteia a fost acum îndepărtată: şi aşa cum cunoaşterea unui singur Dumnezeu şi un singur fel de religie şi mântuire, chiar doctrina lui Hristos, a fost făcută cunoscută omenirii întregi, tot aşa în aceeaşi perioadă, întreaga domnie a Imperiului Roman a fost investită într-o singură suveranizatesuveranitate, o pace profundă a coborât asupra lumii. Şi astfel, la porunca expresă a aceluiaşi Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântăiibinecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor.<ref>[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu Pamfil de Cezareea]]. ''Discurs de laudă pentru împăratul Constantin ţinut la a XXX-a aniversare a domniei sale''. Cap.16, 3-4. '''Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)'''</ref></blockquote>
===Origen===
[[Origen|Origen of Alexandria]], începutul secolului al III-lea, a fost un scriitor prolific şi, în principal, un cărturar al Bibliei care a afirmat cu mult zel inspiraţia, integritatea şi canonicitatea Scripturilor. El a găsit în textele biblice un sens literal, moral şi alegoric şi a devenit faimos pentru aplicarea celui din urmă.<ref>Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). ''A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας''. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984. pp.380.</ref> De asemenea, el a identificat lucrarea Divinei Providenţe a lui Dumnezeu de-a lungul perioadei numite ''Pax Romana'' cu scopul de a răspândi Evanghelia lui Hristos şi, cu aceasta, adevărata pace a lui Dumnezeu pe pământ sau ''Pax Christi''.
<blockquote>For righteousness has arisen in His daysCăci dreptatea a venit în zilele Lui, and there is abundance of peacesi există pace din belşug, which took its commencement at care a început odată cu [[NativityNaşterea Domnului|His birthnaşterea Lui]], God preparing the nations for His teachingDumnezeu pregătind popoarele pentru învăţătura Sa astfel că încât aveau atunci un singur prinţ, that they might be under one princeregele romanilor, the king of the Romansşi nu putea fi mult mai greu apostolilor lui Iisus, and that it might notcare doreau o unitate între naţiuni cauzată de existenţa multor regate, owing to the want of union among the nations, caused by the existence of many kingdoms, be more difficult for the apostles of Jesus to accomplish the task enjoined upon them by their Master, when He saidsă îndeplinească sarcina încredinţată lor de Stăpânul, când El le-a spus "''Go and teach all nationsMergeţi şi învăţaţi toate neamurile.''" Moreover it is certain that Jesus was born in the reign of Mai ales este sigur că [[Iisus]] s-a născut în timpul domniei cezarului Augustuscare a unit sub conducerea sa multe populaţii ale pământului. Existenţa atâtor regate trebuie să fi fost un impediment pentru răspândirea învăţăturii lui Iisus în întreaga lume, whonu doar pentru motivele menţionate, so to speak, fused together into one monarchy the many populations of the earth. Now the existence of many kingdoms would have been dar şi datorită nevoii oamenilor de pretutindeni de a se angaja în război şi de a hindrance to the spread of the doctrine of Jesus throughout the entire world; not only for the reasons mentionedlupta pentru ţara lor, but also on account of the necessity of men everywhere engaging in war, and fighting on behalf of their native country, which was the case before the times of aceasta fiind starea timpurilor înainte de Augustus, and in periods still more remotesau chiar mai îndepărtate,...HowAşadar cum a fost posibil ca Evanghelia păcii, thencare nu permite oamenilor răzbunarea împotriva inamicilor, was it possible for the Gospel doctrine of peacesă se răspândească in toata lumea, which does not permit men to take vengeance even upon enemies, to prevail throughout the world, unless at the [[Nativity|advent of Jesus]] a milder fără ca la venirea lui Iisus un spirit had been everywhere introduced into the conduct of thingsmai blând să fie introdus pretutindeni la conducerea lucrurilor?<ref>[[Origen]]. ''Against Împotriva lui Celsus''. Book 2, Ch.30. '''The Early Church Fathers Părinţii Bisericii Primare (38 Vols.de volume)''' </ref></blockquote>
În plus, se remarcă faptul că mai târziu, în Imperiul Roman, marile reglementări juridice, cum sunt [[w:Codex Theodosianus|Codex Theodosianus]] (d.Hr. 438) şi [[w:Corpus Juris Civilis|Codex Justianianus]] (d.Hr. 529-534) au avut introduse în legi principiile creştine oficializate. Acest fapt a influenţat puternic [[Canoane bisericeşti|Canonul]] Bisericii Apusene şi legislaţia civilă din Europa medievală.
<blockquote>''Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.''<ref>''[[Studiul biblic ortodox]]''. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Isaia 9:5-6. pp.1065-1066</ref></blockquote>
În Ieremiah Ieremia 34:3-6 ([[Septuaginta]]), Domnul afirmă stăpânirea Sa asupra pământului:<blockquote>'' 'Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, aşa să spuneţi stăpânilor voştri: "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul..."' ''<ref>''[[Stidul Studiul biblic ortodox]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox TheologyAcademia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Ieremia 27:4-8.</ref></blockquote>
În Ioan 19:11 Însuşi Domnul afirmă iarăşi acest lucru când îi spune lui Pilat din Pont:
==Criticism istoric==
Fiind spuse cele de mai sus, unul din lucrurile ironice este acela că în timpul ''Pax Romana'' Creştinismul a fost puternic persucat persecutat în tot Imperiul Roman. Deoarece dimensiunea ''[[w:Imperiului Roman|Imperium Romanum]]'' a fost asociată cu ideea de ''Pax Romana'', ''Pax Romana'' la rândul ei a fost asociată cu obligativitatea acceptării [[w:Cultul imperial (vechea Romă)|cultului împăratului roman]], în ciuda oricărei toleranţe religioase a romanilor, de care avem cunoştinţă.<ref>Jürgen Moltmann, R. A. Wilson. ''The crucified God: the cross of Christ as the foundation and criticism of Christian theology.'' Fortress Press, 1993. p.136.</ref>Totuşi, în ciuda acestora, curentul principal l-a constituit creşterea şi misiunea Bisericii lui Hristos şi victoria obţinută de Biserică în cele din urmă, până la urmă Imperiul Roman fiind creştinat.
De asemenea, în ciuda numelui, perioada nu a fost lipsită de conflicte armate, deoarece împăraţii trebuiau să reprime frecvent rebeliuni. În această perioadă au avut loc atât încăierări de frontieră cât şi războaie romane. Traian s-a angajat într-o serie de campanii împotriva parţilor în timpul domniei lui iar Marc Aureliu a petrecut ultima sa decadă guvernare, în întregime, luptând împotriva triburilor germanice. Cu toate acestea, interiorul imperiului a rămas, în mare parte, neatins de război. ''Pax Romana'' a fost o epocă de relativă linişte în care Roma nu a avut parte de războaie civile majore, cum au fost [[w:Criza din secolul al III-lea|vărsările de sânge nesfârşite din secolul al III-lea dHr.]], nici invazii serioase sau ucideri, cum au fost cele din [[w:Al Doilea Război Punic|Al Doilea Război Punic]], trei secole înainte.
