Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Curtea de Argeș

90 de octeți adăugați, 12 iunie 2011 06:36
referinţe
La trei ani după urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, mai exact în 1515, [[Neagoe Basarab]] începu construcţia Mănăstirii Curtea de Argeş.
"''Toate silinţele şi toată bogaţia însă şi le cheltui Neagoe pentru a da Argeşului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se aşeza la Târgovişte lânga Domn (care totuşi stătea uneori şi la Argeş, aproape de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pamântul românesc''"<refname="Iorga">Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>.
[[Biserica]] mănăstirii a fost construită chiar pe locul vechii mitropolii (cea de la 1359); lucrările au fost isprăvite în anul 1517, când s-a făcut şi sfinţirea acestui impresionant lăcaş. Totuşi, pictura interioară, realizată de zugravul ''Dobromir'', a fost terminată doar în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi, ginerele şi urmaşul la tron al lui Neagoe Basarab (în prezent, pictura originală este păstrată fragmentar la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti).
''A doua zi, Neagoe însuşi aşeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul în frunte, se gătea de slujba cea mare a liturghiei după aceasta târnosire de mână domnească. Până atunci, un al doilea ospăţ primi la mesele întinse pe pajişte toată boierimea la un loc cu săracii de pe aceste locuri, cei mici, săraci, văduve, mişei şi cei neputernici''".
Când oaspeţii plecară după iscălirea şi pecetluirea actului de fundaţie, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosif, ca [[egumen ]] cu [[bederniţă]], ca [[arhimandrit ]] şi deopotrivă cu cârmuitorul [[Mănăstirea Tismana|Tismanei]], care şi ea îşi avea privilegii mai presus de altă mănăstire încă din zilele Patriarhului Filotei (1364-1376).<ref>Nicolae name="Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>. Prezenţa patriarhului de Constantinopol, a altor [[ierarh]]i, preoţi şi călugari de peste hotare, alături de mitropolitul ţării şi de clericii români, la sfinţirea Mănăstirii Argeşului, a fost un prilej şi un mod de afirmare a unităţii [[Introducere în Creştinismul Ortodox|Ortodoxiei]], cum nu se mai văzuse până atunci.<ref>Nicolae Iorga, ''Byzance après Byzance. Continuation de l'"Histoire de la vie Byzantine"'', București, 1935 ([http://www.unibuc.ro/CLASSICA/byzance/cuprins.htm online])</ref>
==Legenda Meşterului Manole==
În cadrul Mănăstirii Curtea de Argeş a funcţionat, cu mici întreruperi, timp de peste 100 de ani, Seminarul teologic "Neagoe Vodă", continuat apoi de Seminarul Teologic Special pentru Transilvania până în anul 1977.
==Notebibliografice==
<references/>
14.992 de modificări

Meniu de navigare