Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.656 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
{{Articol de calitate}}
[[Image:Macarie-corint.jpg|right|frame|Macarie (Notara) al Corintului]]'''Macarie (Notara) al Corintului''' (gr. Μακάριος Νοταράς Επίσκοπος Κορίνθου) a fost un sfânt, episcop și mai apoi [[mitropolit]] de Corint, care a trăit în secolul al XVIII-lea (1731-1805), călugăr și cărturar care a participat la curentul de înnoire monastică și duhovnicească în lumea greacă prin redescoperirea și publicarea scrierilor Sfinților Părinți, a autorilor duhovnicești (părinții neptici sau filocalici) și a [[isihasm]]ului în particular, fiind cunoscut mai ales pentru editarea și tipărirea, împreună cu sfântul [[Nicodim Aghioritul]], a unor importante compilații de [[spiritualitate]] ortodoxă, cum sunt ''Filocalia'' și ''Everghetinosul''. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[17 aprilie]].
Prin anul 1774, pe când trăia în exil la Hidra, primește vizita mai tânărului Nicolae (viitorul Nicodim Aghioritul) căruia Macarie îi fusese recomandat de niște călugări de la [[Muntele Athos]] ca fiind un om de o mare virtute și versat în doctrina Părinților Bisericii. După contactul cu episcopul Macarie și cu renumitul [[sihastru]] Silvestru din Cezareea, Nicolae pleacă la Muntele Athos în 1775, devenind călugăr.
După încheierea războiului, în 1774, turcii l-au obligat pe patriarhul din Constantinopol să-i înlocuiască pe toți episcopii din Peloponez, bănuiți de susținerea rușilor. Macarie s-a văzut obligat să trimită o scrisoare de demisie. Devenit episcop fără scaun, a plecat la Sfântul Munte Athos în anul 1777, pentru a trăi călugărește. S-a stabilit chilia Sfântul [[Antonie cel Mare ]] de lângă Mănăstirea Vatopedi.
În 1777, Macarie îl caută pe Nicodim și îl însărcinează cu revizuirea și pregătirea pentru editare a ''Filocaliei'' (după un manuscris găsit de el în biblioteca Mănăstirii Vatipedi Vatopedi - Codicele Vatopedin nr. 605 din secolul al XIII-lea), această enciclopedie ortodoxă a rugăciunii și a vieții spirituale, a culegerii ''Everghetinos'' și a ''Tratatul despre deasa împărtășire'', redactat chiar de sfântul Macarie, dar pe care el îl îmbogățește considerabil. Aceste lucrări vor fi tipărite aproape în același timp la Veneția, ''Filocalia'' în 1782 iar ''Everghetinosul'' în 1783.
Deja la puțină vreme de la sosirea sa la Muntele Athos, Sfântul Macarie a participat și a luat poziție și în așa-numita "controversă a colivelor" și în discuțiile legate de deasa [[Euharistie|împărtășire cu Trupul și Sângele lui Hristos]], dispute care s-au declanșat pe la jumătatea secolului al XVIII-lea în Sfântul Munte Athos.
Cu ocazia unei noi șederi în Sfântul Munte, sfântul Macarie îi încredințează lui Nicodim editarea traducerii operelor complete ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]]. În introducerea la această lucrare, care conține învățături atât de profunde despre contemplație, Sfântul Nicodim precizează că asemenea cărți nu sunt făcute doar pentru călugări, ci și pentru mireni, căci toți creștinii au fost chemați să trăiască desăvârșirea [[Evanghelie]]i. Lucrarea va fi publicată la Veneția în 1790.
Exilul la Chios i-a permis să se ocupe de publicarea altor lucrări de spiritualitate ortodoxă, între care ''Catehismul'' de învățătură ortodoxă al [[mitropolit]]ului [[Platon al II-lea al Moscovei]] și ''Noul Limonariu'', o culegere de vieți de noi [[mucenic]]i publicată după moartea sa(completat mai târziu de ''Noul Martirologiu'' al sfântului Nicodim Aghioritul).
Sfântul Macarie și a murit cu pace la Chios, la [[17 aprilie]] 1805, fiind înmormântat în partea de sud a Bisericii Sf. Petru și Pavel, unde [[moaște]]le sale se află și acum.
