==Viața și activitatea==
Sfântul Macarie s-a născut în Corint în anul 1731, într-o familie aparținând aristocrației bizantine: Notaras (care a dat de-a lungul timpului multe personalități).
În 1759, la vârsta de 28 de ani preia conducerea școlii din Corint și se face repede iubit de toți.
În 1764, este ales episcop de Corint.
Prin anul 1774, pe când trăia la Hidra, primește vizita mai tânărului Nicolae (viitorul Nicodim Aghioritul) căruia Macarie îi fusese recomandat de niște călugări de la [[Muntele Athos]] ca fiind un om de o mare virtute și versat în doctrina Părinților Bisericii. După contactul cu mitropolitul Macarie și cu renumitul [[sihastru]] Silvestru din Cezareea, Nicolae pleacă la Muntele Athos în 1775.
Sfântul Macarie a participat și a luat poziție și în așa-numita "controversă a colivelor" și în discuțiile legate de deasa [[Euharistie|împărtășire cu Trupul și Sângele lui Hristos]], dispute care s-au declanșat pe la jumătatea secolului al XVIII-lea în Sfântul Munte Athos.
„Controversa colivelor” se referea la săvârșirea sau nesăvârșirea[[ parastas]]elor (a pomenirilor pentru cei morți) în ziua de [[duminică]], cum începuse să se facă în anumite locuri din Muntele Athos. Liderii "colivarilor" (numiți ironic în felul acesta) erau [[Cuvios|cuvioșii]] Atanasie din Paros (prăznuit la [[24 iunie]]), Iacov din Peloponez, Neofit Cavsocalivitul și Atanasie de ParosHristofor Prodromitul, care se arătaseră foarte stricți față de cei care începuseră să săvârșească parastasele Duminica, și le aduceau acuzații grave, Neofit de la Kavsokalivia numindu-i: "defăimători ai [[Învierea Domnului|Învierii]]", "vorbitori de morți în zi de duminică", "idolatri", "lipsiți sau căzuți de [[har]]" și chiar "[[eretic]]i". După 1775, sfântul Macarie al Corintului și sfântul Nicodim Aghioritul, „colivari” de a doua generație, vor lua și ei poziții concrete în aceste dispute, susținând însă o poziție mai moderată, și anume că mai potrivit este ca parastasele să se săvârșească sâmbăta, conform [[tradiție]]i Bisericii, dar fără să-i condamne pe cei care, din motive de ordin practic, săvârșesc pomenirile morților duminica.
În paralel, sfântul Macarie redactează tratatul ”Despre deasa împărtășanie”. În acest volum el face apel la canoanele Bisericii și la scrierile [[Sfinţii Părinţi|Sfinților Părinți]] pentru a susține și a sublinia importanța desei împărtășiri cu Trupul și Sângele lui Hristos.
Sfântul Macarie și a murit la Chios, la 17 aprilie 1805.
==A se vedea și==