6.119 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
{{Liturghia}}
Crezul '''niceo-constantinopolitan''' (sau '''Crezul de la Niceea''', '''Simbolul credinţei''' sau pur şi simplu '''Crezul''') este acea formulare a credinţei stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] şi la [[Sinodul II Ecumenic|Al doilea Sinod Ecumenic]]. Acesta a fost definit de [[Sfinţii Părinţi]] de la aceste două Sinoade Ecumenice (care au avut loc respectiv la Niceea şi Constantinopol) pentru a combate diferitele [[erezie|erezii]], în special [[arianism]]ul, [[apollinarismapolinarism]]ul, [[macedonianism]]ul (erezie pnevmatomahă) şi [[hiliasm]]ul.
Unii autori afirmă că acest Crez, promulgat la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]] se baza pe un crez [[Botez|baptismal]] folosit în Palestina, în timp ce alţii consideră că originea sa cea mai probabilă se găseşte în ''[[Crezul sirian]]'' emis în Antiohia la începutul anului 325 d.Hr.
Crezul, aşa cum este el acum, s-a format în două etape, iar cel utilizat în zilele noastre de [[Biserica Ortodoxă]] cuprinde revizuirile şi adăugirile de la [[Sinodul II Ecumenic|Sinodul I de la Constantinopol]]. Câteva secole mai târziu, [[Biserica Romano-Catolică]] a încercat să facă o revizuire unilaterală a Crezului, prin adaosul [[Filioque]] cu privire la purcederea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], aceasta fiind una din cauzele [[Marea Schismă|Marii Schisme]] dintre Roma şi restul Bisericii.
Conform unei tradiţii din [[Biserica Alexandriei din Alexandria (Coptăcoptă)|Biserica coptă]], autorul Crezului de la Niceea a fost Sf. [[Atanasie al Alexandriei]], a cărui teologie a fost esenţială la Sinodul de la Niceea, deşi Sfântul era doar diacon la vremea aceea.
== Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)==
Notă: Crezul niceo-constantinopolitan este recitat, în timpul slujbelor ortodoxe, la persoana I singular ("Cred..."/"{{lang|el|Πιστεύω}}"), mai degrabă decât la persoana I plural, care a fost forma folosită la [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]].
{{Rugăciuni}}
