Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.644 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
Omul are nevoie de repere în univers, el nu poate să existe de la sine. Experienţa [[teama|fricii]], a singurătăţii, ne împinge spre credinţele cele mai ciudate. E adevărat, există stele şi constelaţii, fiecare cu nume şi traiectorii proprii, dar cum putem crede că un corp iraţional poate influenţa în vreun fel fiinţa atât de complexă care este omul? Ce-i drept, în complexitatea sa, omul poate să creadă chiar şi că luna, care nu e decât un bolovan, poate să-i hotărască soarta! Această credinţă mă duce cu gândul la personajul lui Creangă, care plângea de frica bolovanului de sare de pe sobă.
==Adepţii astrologiei, umbre ale semnelor zodiacale==
==Astrologia contra lui Hristos==
Pentru cei care cred în astrologie, în zodiac şi în alte rătăciri asemănătoare, perspectiva ortodoxă asupra acestor probleme nu poate fi luată în considerare; sunt prea multe "dovezi" care contrazic viziunea [[Biserica|Bisericii]].
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a învăţat că avem de trăit o singură viaţă, în care suntem liberi să alegem binele sau răul şi că, după moarte, ne aşteaptă [[rai]]ul sau [[iad]]ul. Dacă noi vrem să credem că în viaţă suntem influenţaţi de tot felul de configuraţii planetare sau că ne vom mai reîncarna de câteva ori, nimeni nu ne stă împotrivă. Dar prin aceasta ne asumăm libertatea de a respinge învăţătura lui Hristos.
==Ce este astrologia?==
Perioada aproximativă a dezvoltării mitului New Age o constituie anii 60-70. Pentru multă lume trecerea în Noua Eră a fost legată automat de trecerea în mileniul III. Cum era de aşteptat, această trecere a căpătat valenţe spirituale.
==Calculele astrologilor incorecte astronomic==
Din punct de vedere astronomic calculele astrologice sunt extrem de discutabile, deoarece data echinocţiului de astăzi nu mai corespunde cu data echinocţiului de acum 2000-2500 de ani (azi soarele nu mai răsare la 0° în constelaţia Berbecului, ci el a migrat până la 7° în constelaţia Peştilor � - cf. [61;126]).
În faţa unui asemenea impas astrologii au adoptat două atitudini: ori şi-au modificat calculele după un "zodiac migrator", ori - cum au făcut marea majoritate - nu au ţinut seama de faptul că realitatea astronomică este diferită de cea după care calculează ei şi au preferat să îşi păstreze sistemul de calcul.
Pentru un observator exterior această neconcordanţă ar trebui să stârnească suspiciune. Dacă aceste calcule ale astrologilor ar fi corecte cel puţin din punct de vedere astronomic, aceasta ar fi un argument - chiar dacă insuficient - în favoarea caracterului ştiinţific al îndeletnicirilor lor. Dar faptul că astrologii încearcă să demonstreze valabilitatea propriilor calcule (care le sfidează pe cele ştiinţifice) cu ajutorul statisticilor eficienţei în "ghicire", acest lucru ar trebui să vădească faptul că astrologia nu este deloc o ştiinţă, ci doar o artă magică (totuşi, fiecare astrolog pretinde că sistemul său se potriveşte perfect realităţii cosmice şi, sub un pretins caracter ştiinţific, atrage oamenii în cursa ocultismului).
==Răspândirea şi promovarea astrologiei==
Concepţia potrivit căreia astrologia este o ştiinţă ca oricare alta nu este greu de contestat. La o analiză atentă observăm că singurul element invocat de astrologi în apărarea acestei practici este numărul mare de preziceri împlinite. De fapt, acest număr nu este chiar atât de mare pe cât pretind astrologii, ci este aproximativ acelaşi cu cel al oricărei alte forme "clasice" de ghicit.
==Astrologia o pseudo-ştiinţă înşelătoare==
Iniţierea în tainele astrologiei este asemănătoare iniţierii în oricare altă formă de vrăjitorie. Esenţială este dobândirea unei receptivităţi care să permită descifrarea configuraţiilor astrale. Unii astrologi recunosc că sunt ghidaţi de diferite spirite în "munca" lor, spirite fără de care nu ar putea să descifreze viitorul.
==Astrologia şi duhurile necurate==
Un fost astrolog făcea următoarea observaţie: "Dacă privim sincer la astrologie, începem să vedem că adepţii acestui sistem - fără să o ştie - bat la uşa prin care se stabileşte comunicarea cu fiinţe spirituale cunoscătoare, totuşi înşelătoare. În cele din urmă, acea uşă se deschide, şi această deschidere produce o schimbare înfricoşătoare în viaţa adeptului. El sau ea se maturizează în dexteritate într-un mod inimaginabil: ca un medium al spiritelor." [10;49].
==Astrologie şi vrăjitorie==
"Astrologia, prin urmare, a jucat un rol major în toate "ştiinţele" magice: alchimia, magia neagră, chemarea spiritelor, necromanţia şi chiar practici magice mai simple, cum ar fi folosirea talismanelor" [10;20], observa Lawrence Jerome.
==Astrologia despre Hristos==
Este cel puţin suspect faptul că, în afara celor trei Magi de la Răsărit, timp de două mii de ani astrologii au uitat să spună oamenilor că se află în Era Peştilor, în care potrivit calculelor lor [[mântuirea]] trebuia căutată la picioarele lui Hristos. Dacă ar fi fost sinceri în rătăcirea lor - şi nu ar fi fost inspiraţi de [[diavol]], ar fi trebuit ca în acest interval să îndemne lumea spre Hristos (deşi acest lucru nu ar fi folosit [[Biserică|Bisericii]] - căci recunoaşterea [[adevăr]]ului de către ei s-ar fi asemănat cu cea a femeii cu duh pitonicesc pomenită în Sfânta Scriptură).
==Rostul stelei magilor==
Marea majoritate a astrologilor susţin că Biblia este plină de referinţe astrologice, cea care li se pare cea mai evidentă fiind despre steaua care i-a călăuzit pe cei trei Magi spre locul Naşterii Mântuitorului. Rostul acestei stele nu era însă de a arăta valoarea astrologiei ci, după cum arată Tradiţia creştină, era tocmai de a-i aduce pe păgâni - care se ocupau cu practicile magice - să se închine Fiului lui Dumnezeu. Steaua Magilor marchează sfârşitul închinării păgâne şi chemarea tuturor neamurilor la [[credinţă|credinţa]] în Dumnezeul cel în Treime lăudat. Cum spune atât de frumos Condacul [[Crăciun]]ului: "Naşterea Ta, Hristoase, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că printr-însa ceia ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii... ."
==Sfânta Scriptură==
Să vedem ce spune Sfânta Scriptură despre cei care practică astrologia: "Privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti" (Deut. 4, 19). Iar "de se va afla la tine, în vreuna din cetăţile tale pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, (...) să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5).
O astfel de curăţire ar trebui să aibă loc în sufletul fiecărui creştin care îşi dă seamă că s-a aflat în înşelare. Aşa cum [[diavol]]ul nu s-a sfiit să spurce Templul Domnului, tot aşa nu s-a sfiit să spurce şi unele comunităţi creştine: uneori a reuşit să îl înşele chiar pe păstor, iar acolo unde păstorul i-a stat împotrivă, necuratul a încercat să îi atragă în rătăcire măcar pe credincioşi. Fără a ne lepăda de o asemenea înşelare, nu vom putea să fim ai lui Hristos şi nu vom putea fi temple ale [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].
==TertulianSfânta Tradiţie== [[Sfânta Tradiţie]] este plină abundă de texte care combat "ghicitul în stele"astrologia și toate practicile legate de ghicit. În scrierea sa ''Despre idoli'', [[Tertulian]] nota: "Între diferitele îndeletniciri ale oamenilor nu se poate să nu observăm unele arte sau profesii care înlesnesc închinarea la [[idoli]]. De astrologi nici nu se face să mai vorbim, întrucât însă unul din ei a cutezat să se justifice de faptul că continuă să practice această profesie, am de gând să spun câteva cuvinte în legătură cu aceasta. Nu voi spune că a aşeza nume de dumnezei falşi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie şi a-i abate pe oameni de la înălţarea rugăciunilor către Dumnezeu, insuflându-le credinţa că destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falşi. Eu afirm însă că astrologia, în acest caz, se asemuieşte îngerilor căzuţi care s-au îndepărtat de la Dumnezeu pentru a înşela neamul omenesc... Dacă magia este pasibilă de pedeapsă, iar astrologia reprezintă o varietate a ei, atunci împreună cu genul este condamnabilă şi specia. Astfel, din timpul apariţiei [[Evanghelie]]i, tot soiul de sofişti (în sensul de "înţelepţi închipuiţi" - n.n.), astrologi, vrăjitori, magi şi ghicitori trebuie să fie obligatoriu pedepsiţi" [50;54].==Ioan Gh. Savin==Îngrijorat de răspândirea largă a practicilor de acest gen, marele teolog român [[Ioan Gh. Savin]] scria: "Sunt şi la noi mulţi, foarte mulţi adepţi ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oraş sau de la sate, care-şi caută în cafea sau umblă cu datul în cărţi, şi până la simandicoasele fete care cred că au temeiuri ştiinţifice de a-şi cerceta destinul după prescripţiile ştiinţelor ascunse! Dintre aceştia, mulţi se cred şi se prenumără între fiii Bisericii. Şi încă dintre fiii cei buni. Cu aceeaşi pioşenie cu care-şi aprind candela în faţa icoanei Mântuitorului sau cu care îşi duc sărindarul la cutare biserică cu sfinţi făcători de minuni, îşi poartă paşii şi spre prezicătorul care le va citi din stele şi din liniile mâinii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de creştinism însă e mai aproape de magie decât de Hristos. Acest amestec între magie şi religie, între [[Dumnezeu]] şi [[diavol|Lucifer]], între [[Simon Magul]] şi [[Iisus|Hristos]], între puterea demonică şi bunătatea divină nu înseamnă decât cea mai completă renegare a creştinismului. E apostazie directă" [54;45].==Ioan Damaschin==În ''Dogmatica '' Sfântului [[Ioan Damaschin]] găsim următoarele precizări: "elinii spun că prin răsăritul, apusul şi prin conjuncţia acestor stele, a soarelui şi a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia. Dar noi susţinem că ele sunt semne de ploaie, de secetă, de frig, de căldură, de umezeală, de uscăciune, de vânturi şi de altele asemenea, dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre. Dacă facem toate din cauza mişcării stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici [[virtute]], nici [[păcat|viciu]]. Iar dacă nu am dobândit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept dacă dă unora bunătăţi, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu ar cârmui şi nici nu ar purta de grijă de făpturile Sale, dacă toate s-ar conduce şi s-ar produce din necesitate. De prisos ar fi raţiunea noastră, căci nu am fi stăpânii nici unei fapte şi în deşert am delibera. Dar negreşit raţiunea ni s-a dat în scopul deliberării; pentru aceea tot ce este raţional este şi liber" [18;58]. Sfântul [[Simeon al Tesalonicului]] scria (împotriva celor ce susţineau că cercetarea astrologică nu este ceva rău): "a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea naşterilor, după zodii sau stele şi pentru citirile de stele e lucru nebunesc şi fără de Dumnezeu... însă bunătăţile şi răutăţile noastre se mişcă după a noastră singură voinţă" [53;516]. Nu este greu de observat că Sfântul Simeon se referea foarte precis tocmai la formele de astrologie practicate astăzi, şi nu la vechea închinare la stele. El contesta pretenţia astrologilor de a fi în măsură să ghicească viitorul folosindu-se de mersul astrelor. Pentru că oamenii sunt liberi să aleagă binele sau răul, şi nici o configuraţie planetară nu poate să stânjenească această alegere.
==Pravilele bisericeşti==
Vechile Pravile bisericeşti nu au trecut cu vederea arta "ghicitului în stele", ci au arătat netemeinicia concepţiei potrivit căreia viaţa omului ar fi influenţată de planete: "Viaţa omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisă mai înainte, sau socoteala impusă ca atâţia ani să trăiască; cu sfatul şi voia lui Dumnezeu, atunci omul moare; iară către cei care iubesc pricirea (adică [[cearta]] n.n.), vom răspunde şi vom zice că nu se află la Dumnezeu să fie făcut vreun lucru fără de cale..., şi iarăsi de ar fi fost mai înainte o hotărâre şi o predestinaţie a omului, atâţia ani să trăiască, nimeni nu s-ar vindeca vreodată de vreo [[boală]]; şi nici n-ar chema vreodată pe vreun doctor, pentru că acea hotărâre ce a hotărât mai înainte Dumnezeu ar fi neschimbată, însă hotarul şi sorocul vieţii a tot omul este porunca lui Dumnezeu, care nimenea nu poate să o priceapă" [53;516].
==Simeon al TesaloniculuiTeologi contemporani==Sfântul Îngrijorat de răspândirea largă a practicilor de acest gen, marele teolog român [[Simeon al TesaloniculuiIoan Gh. Savin]] scria (împotriva celor ce susţineau că cercetarea astrologică nu este ceva rău): "a vorbi despre norocSunt şi la noi mulţi, despre ursitorifoarte mulţi adepţi ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oraş sau de la sate, despre explicarea naşterilorcare-şi caută în cafea sau umblă cu datul în cărţi, după zodii sau stele şi pentru citirile până la simandicoasele fete care cred că au temeiuri ştiinţifice de stele e lucru nebunesc a-şi cerceta destinul după prescripţiile ştiinţelor ascunse! Dintre aceştia, mulţi se cred şi fără de Dumnezeuse prenumără între fiii Bisericii.Şi încă dintre fiii cei buni.. însă bunătăţile Cu aceeaşi pioşenie cu care-şi răutăţile noastre se mişcă după a noastră singură voinţă" [53;516]. Nu este greu de observat că Sfântul Simeon se referea foarte precis tocmai aprind candela în faţa icoanei Mântuitorului sau cu care îşi duc sărindarul la formele cutare biserică cu sfinţi făcători de astrologie practicate astăziminuni, îşi poartă paşii şi nu la vechea închinare la spre prezicătorul care le va citi din steleşi din liniile mâinii sau ale scrisului viitorul. El contesta pretenţia astrologilor Un astfel de creştinism însă e mai aproape de a fi în măsură să ghicească viitorul folosindu-se magie decât de mersul astrelorHristos. Pentru că oamenii sunt liberi să aleagă binele sau răulAcest amestec între magie şi religie, între [[Dumnezeu]] şi [[diavol|Lucifer]], între [[Simon Magul]] şi [[Iisus|Hristos]], între puterea demonică şi nici o configuraţie planetară bunătatea divină nu poate să stânjenească această alegereînseamnă decât cea mai completă renegare a creştinismului. E apostazie directă" [54;45].
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Păcate]]
