În [[tradiţia]] [[Asceza|ascetică ortodoxă]], un accent deosebit a fost pus pe experienţa încă din această viaţă, ca stare spirituală preeshatologică, a Judecăţii lui Dumnezeu : «Precum pârga chinurilor veşnice e ascunsă în sufletele păcătoşilor, aşa şi arvunile bunătăţilor lucrează prin Duhul şi se dăruiesc în inimile drepţilor. Căci împărăţia cerurilor este vieţuirea virtuoasă, precum chinurile, deprinderea patimilor» (Grigorie Sinaitul, ''Capete în acrostih'', 38, în: „Filoc. rom.”, vol. 7, p. 102). Această conştiinţă permanentă a Judecăţii se răsfrânge în virtutea [[smerenie]]i; de aceea cei smeriţi cu duhul nu vor intra la judecată, căci «întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat» (Ps. 53, 8 ; Fapte 8, 32—33).
==Omul va da socoteală pentru faptele sale la Judecată==
La sfârşitul vieţii sufletul omului va fi supus judecăţii particulare şi apoi Judecăţii de Apoi, potrivit faptelor şi vorbelor sale şi i se va decide destinaţia sa ultimă: [[rai]]ul sau [[iad]]ul <ref>Iov34.11, Prov24.12, Ecl 11.9, 12.14, Mt16.27, Mt25.31-46, 2Cor5.10, 1Pet1.17, Rom2.5-8 </ref>
La sfârşitul vieţii sufletul omului Se va fi supus judecăţii particulare ţine cont şi apoi Judecăţii de Apoi, potrivit faptelor şi vorbelor sale şi i se va decide destinaţia sa ultimă: 1. gradul de instruire al păcătosului. [[raiApostolul Iacov]]ul sau [[iad]]ul.<ref>Iov34.11spune: , Prov24.12, Ecl 11.9Fraţii mei, 12.14să nu fiţi mulţi învăţători, Mt16.27, Mt25.31-46, 2Cor5.10, 1Pet1.17, Rom2.5-8</ref> Se va ţine cont :1. gradul de instruire al păcătosuluicăci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră”. <ref>Iac3.1</ref> şi de măsura cunoştinţei păcatului. Ignoranţa e (ignoranţa fiind o circumstanţă atenuantă) Astfel Iisus spune:,,Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri./Dar cine n-a ştiut -o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a încredinţat mult, i se va cere mai mult”<ref>1Tim1Lc12.1247-13, Ioan 9.39, Ioan 15.2248</ref> :2.eventualitatea în care un credincios a întors la [[credinţă ]] un necredincios, fapt ce acoperă mulţime de păcate[[păcat]]e.,,Cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate”, învaţă apostolul Iacov<ref>Iac5.20 </ref> :3. măsura în care persoana a [[iertare|iertat ]], a judecat sau a osândit pe alţii Păcatele omului sunt mai uşor sau mai greu iertate în funcţie de măsura în care . În rugăciunea [[Tatăl nostru - Rugăciunea domnească|Tatăl Nostru]] noi ne [[rugăciune|rugăm]] ,,şi acel om ne iartă celor care-i greşesc luinouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".<ref>Mat 6Mt6.12-15</ref> ,,Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, Mc11şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.25-26/Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, Lc11nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.1-4”, Lc6avertizează Mântuitorul.37, Mat18<ref>Mt6.2114-3515</ref>In alt loc El spune:4,,Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. măsura Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care persoana a iubit se va vărsa pe Hristosdeasupra.Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”<ref>Lc7Lc6.3637-5038</ref>:5. măsura în Iisus spune că trebuie să iertăm aproapelui de şaptezeci de ori câte şapte şi să nu fim asemenea robului nemilostiv din parabolă care persoana , iertat, fiind de Dumnezeu de datoria de zece mii de galbeni, l-a judecat şi osândit aruncat în temniţă pe aproapelecel care avea o datorie de o sută de lei faţă de el.<ref>Lc6Mat18.37 21-35</ref>
==Citat==
