Modificări

Temându-se de pedeapsa pentru o ofensă adusî adusă stăpânului său, Onisim fuge la Roma, dar aici este întemniţat fiind un sclav fugit. În închisoare el vine în contact cu Sfântul Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] , și el întemnițat, căruia îi slujește ca un fiu, de la care primește învățătura creștină şi apoi este iluminat de acesta, apoi [[botez]]at. Sfântul Pavel îl informează personal pe Filimon scriindu-i o [[Epistola către Filimon|scrisoare]] plină de dragoste în care îi cere să îl ierte pe sclavul rătăcitor şi să îl accepte ca pe un frate. El Sfântul Apostol Pavel îl trimite chiar pe Onisimr Onisim cu aceastp această scrisoare, lipsindu-se astfel de ajutorul lui de care avea atâta trebuință.

După ce Sfântul Filimon primeşte scrisoarea, nu numai că îl iartă pe Onisim, ci chiar îl trimite înapoi la Roma la Apostolul Pavel. Ulterior, Filimon este hirotonit [[episcop]] în oraşul Gaza. Onisim și Filimon sunt prăznuiți împreună (cu Arhip şi Apfia), [[ucenic]]i ai sfântului Pavel, în ziua de [[22 noiembrie]].

După moartea Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Onisim îi slujeşte pe apostoli până la moartea acestora, apoi este hirotonit episcop. După moartea sfinţilor apostoli, el propovăduieşte [[Evanghelie|Evanghelia]] în regiuni din Spania, Carpetania, Colose şi Patras. La bătrâneţe, Onisim ocupă scaunul [[scaun]]ul episcopal din Efes, urmându-i Sfântului [[Apostolul Timotei|Apostol Timotei]]. Când Sfântul [[Ignatie din Antiohia|Ignatie Purtătorul-de-DumnezeuTeoforul]] este luat arestat ca să fie dus la Roma pentru execuţie, episcopul Onisim împreună cu un grup de creştini vine să se întâlnească cu el, aşa cum Sfântul Ignatie menţionează în [[Epistola către Efeseni]] scrisă de el însuşi.

În anul 109, Sfântul Onisimeste Onisim este arestat şi adus la judecată în faţa Eparhului Tertillus, în timpul domniei Împăratului Traian(89-117). El Eparhul îl ţine în temniţă pe Sfântul Onisim timp de 18 zile şi apoi îl trimite în închisoarea din Puteoli. După o vreme, eparhul trimite după Sfântul Onisim şi, pentru că acesta nu apostazia de la credinţa în Hristos, îl lapidează decide să fie lapidat (bătut cu pietre) şi apoi îi taie capul.  O femeie de creștină dintr-o familie înaltă, aristocratică romană ia trupul sfântului şi îl aşează într+un coşciug -o raclă din argint.

==SursaSurse==