5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
== Câteva situaţii comune==
Neacoperirea unei gropi care a fost descoperită sau a fost săpată de cineva era pedepsită, în cazul morţii animalului căzut în ea, cu plata vitei în argint, urmând ca vita moartă să fie a stăpânului gropii (adică a celui neglijent).<ref>Exod21.33-34</ref>Neînchiderea unui bou despre care se ştia că obişnuia să împungă era pedepsită, în cazul uciderii altui bou, cu obligaţia de a înlocui boul omorât, urmând ca boul mort să fie al vinovatului<ref>Exod21.35-36</ref>. În cazul în care stăpânul nu închidea boul despre care se ştia că obişnuia să împungă, şi acesta ucidea un om, boul era omorât iar stăpânul era pasibil de pedeapsa cu moartea care putea fi înlocuită cu plata răscumpărării vieţii luate. Aceasta putea fi oricât de mare în cazul oamenilor liberi şi era de trei sicli de argint pentru sclavi.<ref>Exod 21.28-32</ref> Ocolirea lucrului pierdut (vită, obiect) de aproapele este un [[păcat]]<ref>Deut22.1-4</ref> [[Apostolul Iacov]] îi mustră pe cei care, deşi ştiu să facă bine, nu îl fac şi preferă să se fălească cu lăudăroşenii deşarte.<ref>Iac4.17</ref> Nepăsarea faţă de duşman nu este o atitudine creştinească. Astfel dacă cineva întâlneşte boul sau măgarul rătăcit al duşmanului să i-l ducă acasă<ref>Exod23.4-5</ref>Iar dacă vrăjmaşul cuiva este flămând, acesta să-i dea să mănânce, dacă este însetat, să-i dea să bea, căci astfel adună cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îi va răsplăti.<ref>Prov25.21-22</ref>
==Nepăsarea în educaţia copiilor==
Părintele care cruţă nuiaua îşi urăşte, de fapt, copilul, dar cine-l [[iubirea|iubeşte]] îl pedepseşte îndată.<ref>Prov13.24</ref> Nuiaua<ref>Prov13.24, Prov 23.13-14, Prov 19.18, Prov 29.15-17</ref> şi certarea<ref>Prov 22.15, Prov 29.15-17</ref> dau [[înţelepciunea]], dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale<ref>Prov 29.15-17</ref>; fără nuiaua disciplinei (corecţiei) nu va dezlipită [[nesăbuinţa]] de inima copilului.<ref>Prov 22.15</ref>. Un caz tipic este Adonia care, nefiind niciodată mustrat de tatăl său, [[David]], s-a [[mândria|sumeţit]] până la a se întoarce împotriva propriului tată, făcându-se împărat fără ştirea acestuia. (1Imp1<ref>3Regi 1.5-6)</ref>
==Nepăsarea copiilor faţă de sfaturile şi mustrările părinţilor==
La rândul lor copiii care nu-şi ascultă părinţii, ci le nesocotesc sfaturile, mustrările şi învăţăturile<ref>Prov 23:22, 13.1, 10.17, 13.1, 15.5, Deut 21.18-21</ref> vor fi o amărăciune pentru aceştia<ref>Prov-10.1, 17.25, 19.13</ref>Cel ce uită mustrarea va apuca pe căi greşite<ref>Prov 10:17</ref> pe când cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.<ref>Prov15:5,13.1</ref>
