Acesta a trăit pe când împaraţea împărăţea [[Constantin V Copronim]] (741-775) şi era din părinţi evlavioşi, anume Fotino şi Teoctista. Alegându-şi el de mic viaţa cea buna şi învaţând carte, a ajuns la înalţimea înălţimea cunoştinţei. Deci călugarindu[[călugăr]]indu-se şi plinind tot felul de fapte bune, s-a învrednicit harului preoţesc de la Sfântul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. Şi fiind atunci [[egumen ]] la Mănăstirea Studion Preacuviosul Platon şi lăsând acela egumenia, a primit egumenia fericitul acesta, care a povăţuit bine şi cu plăcere dumnezeiasca turmă cea încredinţată lui, păstorind-o la păşunea mântuirii.

Dar fiindcă a mustrat cu îndrazneală împreună cu Sfântul Tarasie pe împăratul [[Constantin VI ]] (780-797), feciorul Irinei, că şi-a lepădat pe legiuita sa femeie şi a luat pe alta, Sfântul Tarasie a fost scos din scaunul său, iar pe marele Teodor bătându-l, l-a izgonit la Tesalonic. Apoi Constantin fiind orbit a fost lipsit şi de împărăţie, Irina a devenit împărăteasă (797-802). Atunci a fost chemat Teodor din surghiun.

Însă când s-a făcut împărat [[Nichifor I ]] (802-811), care se numea şi Stavrachie, iarăşi a fost izgonit sfântul la Tesalonic. Iar când a împărăţit [[Leon Armeanul]] şi căuta să înlăture sfintele icoane, mustrând cu îndrăzneală fericitul Teodor pe împăratul pentru această faptă, a fost izgonit de către dânsul la Metop, lângă lacul Apoloniada, în Frigia, şi de acolo iarăşi a fost trimis spre partea răsăritenilor, unde a primit vreo sută de toiege pe spinare pe care le-a suferit cu vitejie. Şi iarăşi a fost chinuit de mai-marele oastei cu grele bătai.

Şi de acolo a fost trimis la Smirna şi închis într-o temniţă, unde i s-au pus picioarele în butuci pentru chinuri. După aceea, dacă a luat [[Mihail II Gângavul ]] (820-829) împarăţia, a fost scos din legături marele Teodor şi chemat din surghiun. Şi având puţină odihnă, s-a aflat cu prietenii săi şi cu bună nădejde a răposat întru Domnul.