5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Formă, surse, dată, autor==
Cărţile 3 şi 4 Regi au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile 1, 2 Regi. <ref name="Studiul"/>În [[Septuaginta]] şi în Vulgata lui [[Ieronim]] sunt împărţite în două.<ref name="Studiul"/>
==Cartea a treia a Regilor (rezumat)==
=====Blasfematorul împăratului David, Şimei, greşeşte din nou şi este pedepsit cu moartea de Solomon=====
Împăratul Solomon îl cheamă pe [[Şimei]], care aparţinea familiei şi casei lui Saul, la el şi îi spune să-şi construiască o casă la Ierusalim, avertizându-l că, în situaţia în care va trece pârâul Chedron, va muri. Porunca avea menirea de a testa temeinicia fidelităţii faţă de noul împărat, Solomon.(Acesta se făcuse vinovat de aducerea de mari blesteme împotriva împăratului David, infracţiune care se pedepsea cu moartea. Astfel, într-un moment în care [[Absalom]] preluase puterea şi David fugea de el, [[Şimei]] îl blestemase pe David şi aruncase cu pietre după el şi după toţi slujitorii împăratului. Şimei, ca om din familia şi casa lui [[Saul]], îi mai spusese că este un om al sângelui şi un om rău, adăugând că Dumnezeu face să cadă asupra lui pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ar fi luat (acesta era un neadevăr) prin darea împărăţiei în mâna lui [[Absalom]]. Abişai, slujitorul lui David, îi cere atunci permisiunea de a aplica legea, adică de a-i tăia capul, dar David refuză spunând:
====Darurile lui Solomon====
=====Darul primit de la Dumnezeu: cea mai mare înţelepciune posibilă=====
[[Dumnezeu]] îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălţime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr şi neîncercat”, şi-ar dori „o minte pricepută” pentru a putea împăraţi şi judeca acest popor numeros(poporul evreu), deosebind binele de rău.<ref name="Alfred"/>. Lui Dumnezeu îi place că tânărul rege n-a cerut pentru el, aşa cum ar fi făcut-o alţii, nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor, ci a cerut pricepere ca să facă dreptate, şi îi dă „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el. <ref>1Împ3.1-12</ref>
======Solomon rezolva o problemă încurcată======
Căpătând [[dar]]ul cerut de la Dumnezeu, [[înţelepciunea]], el rezolvă magistral încurcată problema a copilului revendicat de două prostituate. Una o acuză pe cealaltă că şi-a omorât copilul culcându-se din neglijenţa peste el, şi că l-ar fi schimbat cu al ei, în condiţiile în care ele trăiau în aceeaşi casă, născuseră la trei zile distanţă şi nu era nimeni cu ele în casă. Solomon cere o sabie şi spune să fie tăiat copilul în două şi sa le fie dat fiecăreia jumătate. Mamei adevărate i se rupe inima pentru copil, aşa că îi spune lui Solomon să nu îl omoare ci să-i dea mai bine celeilalte copilul, în timp ce cealaltă este de acord cu intenţia împăratului. Atunci Solomon îşi dă seama al cui este copilul şi-l încredinţează acesteia. Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi oamenii s-au temut de [[împărat]], căci au văzut că [[înţelepciunea]] lui Dumnezeu era în el, povăţuind -l în judecăţile lui.(3.16-28)
În privinţa slavei, Solomon stăpânea peste [[Iuda]] şi [[Israel]], unde locuitorii, care „mâncau, beau şi se veseleau” ajunseseră ca „nisipul de pe ţărmul mării”. El stăpânea şi toate împărăţiile „de la Râu până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului”, „stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tisah până la Gaza, peste toţi împăraţii de dincoace de Râu” iar supuşii săi „îi aduceau daruri, fiindu-i supuşi tot timpul vieţii lui”. În plus, avea pace pretutindeni de jur împrejur.<ref name="Studiul"/>
În privinţa bogăţiei, împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului în bogăţii<ref>1Împ 10.23</ref>
Greutatea aurului care venea pe an era uriaşă, cca 30 000 kg aur, „afară de ce scotea de la negustorii cei mari şi din negoţul cu mărfuri, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării”, arată „Cartea întâi a împăraţilor”.
Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur, adică 10 kg de aur (1 siclu de aur=16,36 gr; 600 sicli=9816gr, aprox 10kg) şi alte trei sute de scuturi mici de aur bătut, întrebuinţând trei mine de aur, adică 2,5 kg aur.(1mină aur=818 grame, 3 min=2,5kg aur); şi împăratul le -a pus în casa numită Pădurea Libanului.
„Cartea a III a Regilor” istoriseşte faptul că împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l -a acoperit cu aur curat. Scaunul acesta de domnie avea „şase trepte, şi partea de sus era rotunjită pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau răzimători: lîngă răzimători stăteau doi lei, şi pe cele şase trepte stăteau doisprezece lei de o parte şi de alta. Aşa ceva nu s'a făcut pentru nici o împărăţie”.<ref name="Studiul"/>
La curtea sa-continuă cartea- toate paharele erau de aur şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat, căci pe vremea lui Solomon „argintul nu avea nicio trecere” fiind „tot atât de obişnuit ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt care cresc pe câmpie”. Corăbiile din Tars îi aduceau, la fiecare trei ani, aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.
Cărţile istorice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] istorisesc că Solomon dispunea de 1400 de care şi 12 000 de călăreţi, 40 000 de iesle, caii şi carele fiind aduse din [[Egipt]] la un preţ hotărât(1car=600 de sicli, 1 cal=150 de sicli).<ref>1Împ 4.26,28;10.26, 28-29</ref>. Solomon aducea cai inclusiv pentru împăraţii [[Hitiţi]]lor şi pentru împăraţii [[Siria|Siriei]].<ref name="Studiul"/>
====Slujbaşii lui Solomon====
Ţadoc şi Abiatar- preoţi
====Construcţiile====