[[Sfânt]]ul '''Lazăr''' sau '''Lazăr, cel mort patru zile''' a fost prieten şi unul din primii ucenici ai lui [[Iisus Hristos]] şi primul episcop de [[Mitropolia Kittium|Kittium]], [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Cipru]]. El a fost înviat de către Iisus în ziua de dinaintea [[Duminica Floriilor|intrării Sale]] triumfale în Ierusalim. [[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte pe Lazăr în [[Sâmbăta lui Lazăr]], prima zi din [[Săptămâna Mare]] şi, prin opoziţie, în ajunul Duminicii Floriilor.

În conformitate cu [[Evanghelia după Ioan]], Lazăr trăia în oraşul [[Betania]] (aproximativ trei kilometri de [[Ierusalim]], în zilele noastre Cisiordania) împreună cu cele două surori, Marta şi Maria. În drumul Său către Ierusalim de dinate dinainte de Paştele evreiesc, surorile au trimis vorbă lui Iisus şi [[Apostolapostol]]ilor Săi că Lazăr este bolnav. Domnul a zăbovit acolo unde era, primind mai târziu vestea morţii lui Lazăr. Când a ajuns, Lazăr era deja de petru patru zile pus în [[mormânt]]. Când Marta I-a reproşat Domnului întârzierea, Hristos a asigurat-o că Lazăr va învia. Marta a înţeles greşit că El se referea la [[înviere]]a cea de obşte din [[Cartea Apocalipsei|Ziua Judecăţii]], la care Domnul a replicat, "Eu sunt [[învierea]] şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac." (Ioan 11:25-26). În prezenţa celor care jeleau, Domnul a poruncit să fie îndepărtată piatra de la intrarea mormântului lui Lazăr şi l-a chemat afară. Lazăr a făcut cum i s-a poruncit, fiind încă înfăşurat în [[giulgiu]]rile giulgiurile de [[înmormântare]]. Apoi, Iisus le-a poruncit mulţimilor să-l dezlege şi să-l elibereze. Sfântul Ioan merge mai departe şi spune că şi mai mulţi evrei s-au convertit atunci crezând în dumnezeirea lui Hristos. Această întâmplare a adus o mare nelinişte în inimile căpeteniilor preoţimii evreieşti, atât de mai mare încât au propus omorârea lui Lazăr (Ioan 12:9-11). Ierarhia religioasă a evreilor era în vremea acelor evenimente dominată de [[saduchei]], care respingeau [[învierea de obşte]]. Învierea lui Lazăr reprezintă o mărturie a învierii – atât cea a lui Hristos cât şi cea de obşte, dar şi victoria asupra morţii a lui Hristos.

Conform spuselor Preacucernicului [[preot|Părinte]] [[Thomas Hopko]], miracolul Învierii lui Lazăr este "apogeul" Evangheliei lui Ioan şi dovada de netăgăduit a dumnezeirii lui Hristos. De asemenea, este evenimentul care a declanşat succesiunea de fapte care au dus la arestarea şi la Patimile Domnului.<ref>[http://audio.ancientfaith.com/hopko/stt022lazarus_saturday_pc.mp3/ Lazarus Saturday.] ''Speaking the Truth in Love'' Podcast by Fr. Thomas Hopko. Ancient Faith Radio. 18 April 2008.</ref>.

Acest loc a fost [[Mitropolia Kittium|Kittium]] (astăzi Kittium se numeşte Larnaca) a din [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|CipruluiCipru]]. Atunci când [[Apostolul Pavel]] şi [[Apostolul Barnaba]] au mers în Cipru, ei l-au hirotonit pe Lazăr ca primul [[episcop]] din Kitium. De aceea toate scaunele episcopale din Larnaca au icoana lui Lazăr în loc de cea a lui Hristos, care este tradiţia oficială a bisericii.

O altă tradiţie faimoasă în legătură cu Lazăr este descoperirea [[Muntele Athos|Muntelui Athos]] în anul 52 D.H.. Lazăr era foarte apropiat de Fecioara Maria şi era foarte mâhnit că nu se poate reîntoarce la Ierusalim să o viziteze (pentru că încă se temea de evrei). Maica Domnului a aflat de mâhnirea sa şi i-a trimis o scrisoare de consolare. Ea i-a spus că dacă îi trimite o corabie, atunci va putea să-l viziteze în Cipru. Cu mare bucurie, Lazăr a trimis o corabie în [[Iswrael|Ţara Sfântă]] ca să îi aducă pe Maica Domnului şi pe [[Ioan Evanghelistul|Ioan]], preiubitul ucenic al Domnului, în vizită în Cipru. În timpul călătoriei, o furtună puternică i-a depărtat de traseu şi i-a dus pe ţărmurile Efesului şi apoi pe ţărmurile [[Athos]]ului din Grecia. Conştientă că providenţa divină [[Dumnezeu]] a adus-o în această zonă, [[Fecioara Maria]], pe deplin fermecată de frumuseţea acestui loc, s-a rugat fiului Fiului ei ca acest loc să fie grădina ei dedicată [[rugăciune|rugăciunii ]] pentru "a purta lupta cea bună a credinţei". După ce au convertit şi binecuvântat idolatrii locului persoanele idolatre din locurile acelea şi au înfiinţat o comunitate creştină, ei şi-au reluat călătoria spre Cipru , unde l-au vizitat la Lazăr.