Modificări

Mănăstirea Curtea de Argeş a fost [[Târnosire|sfinţită]] la data de [[15 august]] 1517, motiv pentru care hramul ei este şi în prezent [[Adormirea Maicii Domnului]]. După descrierea rămasă de la ''Gavriil Protul '' de la [[Muntele Athos]], la această slujbă au fost prezenţi, în afară de Neagoe Basarab şi familia sa, curtenii şi boierii ţării, precum şi Teolipt - [[Patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului - însoţit de un mare sobor: toţi [[arhimandrit|arhimandriţii]] şi [[egumen]]ii mănăstirilor din Muntele Athos şi tot "clerosul" din Ţara Românească, în frunte cu [[Mitropolit]]ul Macarie. Deasemenea, a fost de faţă mulţime de popor venit din aproape toate colţurile ţării.Mai spune Gavriil Protul: <br>"''Pentru întâia dată un patriarh din Constantinopol, Teolipt, se afla pe pamântul românesc; el era însoţit de [[episcop]]ii de Sares, de Sarde, de Midia şi de Melenic. Mitropolitul Ţării Româneşti în acest timp era Macarie. Şi el a venit cu egumenii mănăstirilor ce erau în toată ţara. Se făcu de cu seară, la [[14 august]], [[vecernie]] şi [[colivă]] în ajunul hramului, apoi, spre seară [[praznic]], după care [[călugăr]]ii începură denii în cuprinsul de marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei nouă. Şi sfârşiră denia când se varsau vărsau zorile.''<br>''A doua zi, Neagoe însuşi aşeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul în frunte, se gătea de slujba cea mare a liturghiei după aceasta târnosire de mână domnească. Până atunci, un al doilea ospăţ primi la mesele întinse pe pajişte toată boierimea la un loc cu săracii de pe aceste locuri, cei mici, săraci, văduve, mişei şi cei neputernici''". Când oaspeţii plecară după iscălirea şi pecetluirea actului de fundaţie, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosif, că egumen cu bederniţă, ca arhimandrit şi deopotrivă cu cârmuitorul [[Mănăstirea Tismana|Tismanei]], care şi ea îşi avea privilegii mai presus de altă mănăstire încă din zilele Patriarhului Filotei (1364-1376).