14.992 de modificări
Modificări
m
mici corecturi
{{Îmbunătăţire}}
'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfinţire]] a unei [[biserică|biserici ]] ca şi locaş de cult. Ritualul, complex şi plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special: sfinţirea [[chivot]]ului ([[Exod]] 40) şi sfinţirea Templului lui [[Solomon]] ([[III Regi|1 Regi]] 8; [[II Paralipomena|2 Cronici]] 5-7).
==Generalităţi==
Odată ce o clădire a fost sfinţită ca biserică, ea nu mai poate fi folosită în scopuri seculare. Înainte de construcţia unei noi clădiri care va deveni biserică, [[episcop]]ul [[eparhie]]i trebuie să binecuvinteze eforturile. Înainte de începerea efectivă a construcţiei, episcopul aşază o piatră de temelie care poate să conţină sau să nu conţină şi [[moaşte]] ale le unui [[sfânt]]. După ce construcţia s-a terminat, biserica cea nouă poate fi târnosită.
Târnosirea este realizată, de obicei, de către episcopul eparhiei respective, dar dacă el nu poate face acest lucru, el poate delega târnosirea unui alt episcop, unui [[arhimandrit]] sau, uneori, unui [[preot]] în vârstă care să facă sfinţirea în numele său.
Cu toate că sfinţirea este a întregii bisericii, slujba de târnosire se concentrează în Sfântul [[Altar]] şi pe [[Sfânta Masă]] în special. Deoarece pentru un creştin ortodox mântuirea este unirea cu Hristos, numită ''Viaţă în Hristos'', centrul acestei ''Vieţi în hristosHristos'' fiind Sfântul Altar, târnosirea unei biserici este, de fapt, [[botez]]area şi [[creştinare]]a unei bisericii respective.
==Pregătirea==
