Modificări

[[Biserica]] creştină a stabilit şapte [[păcate]] capitale 1. [[Mândria]] 2. [[Desfrânarea]] 3. [[Lăcomia]] 4. [[Iubirea de arginţi]] 5. [[Pizma]] ([[invidia]]) 6. [[Mânia]] 7. [[Lenea]].Pizma este un [[păcat capital]] care îl spurcă pe om, fiind o faptă a firii noastre pământeşti. Ea este nu numai putrezirea oaselor, ci şi cea care întunecă tot trupul, îngreunând [[mântuirea]] omului. Pizma este temeiul oricărei munci şi a oricărei iscusinţe la lucru (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind [[bogăţia]], [[faima]], [[plăcerile]] văzute de noi la cei ce au diverse meserii), fiind, prin urmare, un păcat universal şi adânc înfiripat în natura umană. Invidia poate avea drept cauză bogăţia, [[puterea]] (Saul şi David), ascensiunea socială (Iosif şi fraţii săi), popularitatea (cazul apostolilor Pavel şi Barnaba), [[minunile]] şi [[vindecările]] ([[apostolii]], [[Isus]] pizmuiţi de preoţii cei mai de seamă). Creştinii nu trebuie să cadă în capcana pizmuirii celor răi, care par a avea o viaţă fericită şi netulburată, ci să fie mereu conştienţi că [[Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale. De asemenea, ei nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiţi, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă ([[pilda lucrătorilor viei]]). Iar faţă de cei pizmaşi nu este bine să se îndatoreze.Invidia nu poate coexista cu [[înţelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodeşte fapte blânde, ci doar cu falsa înţelepciune, cea pământească, care presupune pizmă amară şi duh de [[ceartă]]. Creştinul trebuie să lepede faptele întunericului (chefuri, [[beţii]], [[curvii]], fapte de ruşine, [[certuri]], pizmă) şi să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Iisus Hristos’’. Lepădarea invidiei este o condiţie absolut necesară în drumul spre [[mântuire]]. Invidia trebuie să rămână un [[păcat]] al trecutului, răpus de învăţătura lui Dumnezeu care, prin [[porunca]] a 10-a, ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia şi ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi să plângem cu cei ce plâng şi să ne iubim aproapele ca pe sine. Căci [[iubirea]] frăţească, creştinească alungă pizma definitiv din inima omului.