Modificări

{{Îmbunătăţire}} :Datarea tranziţiei scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi Alexandru din acest articol urmăreşte informaţiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en lista patriarhilor]]. Totuşi, aceste informaţii nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe acelaşi site şi nici cu perioada [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]], Alexandru fiind deja Episcop al Bizanţului cu zece ani înainte de sinod. [[User:Wsk|Wsk]] 14:13, September 28, 2009 (UTC) Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Alexandru de Constantinopol''' a fost primul [[episcop]] de Constantinopol, el fiind episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] şi a luptat împotriva [[erezie]]i ariene. El este [[prăznuire|pomenit ]] de Biserică în pe [[30 august]].

Se crede despre Sf\ntul Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine privind transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. [[http://ro.orthodoxwiki.org/Hirotonie#Episcopia|Hirotonirea]] lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi se poate ca şi Mitrofan însuşi să fi participat la acest sinod. <ref> Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.</ref>. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voii voinţei lui Mitrofan.  Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost [[Arie (eretic)|Arie]] <ref>Datarea tranziţiei scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru ldin acest articol urmăreşte informaţiile postate pe site-a sprijinit pe ul Patriarhiei Ecumenice [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnânduhttp://www.ec-l pe Arie şi arianismulpatr. După sinod, Arie a cerut să reprimit în comuniuneorg/list/index. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe acesta, [[Constantin cel Mare|Constantin Iphp?lang=en lista patriarhilor]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune. <ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; RufinusTotuşi, ''Hist.'' i.</ref> În conformitate aceste informaţii nu coincid cu relatarea cele din biografia lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic Mitrofan I de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat.<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref> Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru acelaşi site şi nici cu perioada [[depunereSinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]]a şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea fiind deja Episcop al Bizanţului cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţă|pocăieşte]].Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, zece ani înainte de a putea fi reprimit în comuniune.  Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie.<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19sinod</ref> Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] şi că şi-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[semi-arianism|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat [[macedonianism]]ul.

==Referinţe==Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat.<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37<references/ref>Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu [[depunere]]a şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţă|pocăieşte]]. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.

{{start box}}{{succesiune|înainte=?|titlu=Episcop al Bizanţului &ndashAlexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[vicarPavel I de Constantinopol|Pavel]]|ani= xxxşi că şi-314 |după=&mdash;}}{{succesiune|înainte=Mitrofan|titlu=a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Episcop de ConstantinopolMacedonius]], un [[semi-arianism|ani=314semi-337|după=arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat [[Pavel I de Constantinopol|Pavel Imacedonianism]]}}{{end box}} ul.

: Dumnezeul Părinţilor noştri, care facu pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor [Sfinţilor Patriarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou], în pace îndreptează viaţa noastră.

: Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei răucredincioşi, aduc semne de biruinţă şi mulţumire, ţie nebiruitului viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe [[Arie (eretic)|Arie]] cel nebun şi ai amuţit pe filosoful cel semeţ. Pentru aceea grăiesc către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite.

<small>==Note şi referinţe==<references /></small> ==IzvoareSurse==