În Biserica Ortodoxă, '''horepiscopulHorepiscopul''' este un rang clerical rar întâlnitîn Biserica primelor secole, și dispărut azi. Numele provine din grecescul Χωρεπίσκοπος, care înseamnă "episcop de la ţară". După cum o arată şi numele, rolul său era cel de a păstori în zonele rurale.
==Istoric==
Prima menţiune a existenţei horepiscopilor o găsim la istoricul bisericesc [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] în secolul al II-lea <ref>OTT, Michael T. (1913). [http://home.newadvent.org/cathen/16024c.htm "Chorepiscopi."] ''[[Biserica Romano-Catolică|Catholic]] Encyclopedia''. New York: Robert Appleton Company.</ref>. În Biserica timpurie, se pare că horepiscopii aveau autoritate în zonele rurale, dar încă din a doua jumătate a secolului al III-lea ei erau subordonaţi episcopatului urban, mai precis [[mitropolit|mitropoliţilor]].
La [[Sinod]]ul de la Ancyra Ancira (314) li s-a interzis să [[hirotonie|hirotonească]] [[diacon]]i şi [[preot|preoţi]].
Sinodul de la Sardica din 343 a hotărât că nu trebuiau consacraţi horepiscopi acolo unde un preot ar fi fost suficient <ref>[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xv.iii.iv.vi.html Canonul 6] al Sinodului de la Sardica. (Există o lacună în text aşa cum este tradus şi prezentat aici. Cuvântul esenţial "''nu''" a fost omis în text, deşi înţelesul canonului şi comentariul adăugat arată clar că acesta ar fi trebuit să apară.) </ref>, astfel că numărul lor a scăzut cu timpul.