Modificări

Este prezentat de biograful său, Cassiodor, ca fiind "de neam scit, dar de maniere întru totul romane, foarte priceput în ambele limbi (latină şi greacă, ''n.n.''). cunoscător perfect al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi ]] şi al [[Dogmatica|Dogmaticii]]".

A intrat de tânăr într-o [[mănăstire ]] dobrogeană, alăturându-se călugărilor [[călugăr]]ilor sciţi. Mai târziu ajunge la [[Constantinopol]], pentru ca în anul 496 să fie chemat la Roma, unde a fost hirotonit [[preot]].

* A tradus mai multe opere dogmatice din greceşte în latineşte, toate însoţite de prefeţe personatepersonale: Sf.[[Grigorie de Nissa ]] (''Despre crearea omului'', cu unele observaţii critice), Sf. Ciril [[Chiril al Alexandriei ]] (''Epistola 17 împotriva lui [[Nestorie]]'', cu cele 12 anatematisme şi alte epistole), patriarhul [[Proclu al Constantinopolului ]] (''Tomosul către armeni'') s.a.

* A tradus şi câteva biografii cerute de monahi[[monah]]i: ''Viaţa Sf. Sfântului [[Pahomiecel Mare]]'', ''Pocăinţa minunată a Sf. ThaisiaSfintei Taisia''.

* A mai tradus şi o colecţie de canoane, cele zise “apostolice", ale primelor patru [[sinoade ecumenice ]] şi ale unor [[sinoade locale ]] (în dotuă două versiuni); a mai întocmit o colecţie de decrete (lat. ''decretale'') a opt papi. Amândouă colecţiile au cunoscut o largă circulaţie în Biserica Apuseană.

* I se atribuie şi culegerea unei colecţii de texte patristice - ''Florilegiu '' - din Sfinţii [[Atanasie cel Mare]], [[Vasile cel Mare]], [[Grigorie de Nazianz]], [[Grigorie de NissaNyssa]], [[Ciprian din Cartagina]], [[Ilarie din Pictavium]], [[Ambrozie al Milanului]], [[Fericitul Augustin ]] şi alţii.

* A avut bogate cunoştinţe de astronomie, calendaristică şi [[calcul pascal]]. Mai multe lucrări de acest gen îi sunt incluse în ''Liber de Pashatae '' sau Cartea despre Paşti: Pascalia adevărată şi regulile îndreptării ei, Precizări pentru stabilirea datei Paştilor, Elementele calculului calendaristic şi Pascal etc.

* In În mod deosebit trebuie subliniat faptul că Dionisie este cel care a fixat “cronologia erei creştine", Iuând luând pentru prima oara oară ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Naşterea Mântuitorului, “începutul nădejdii noastre" (fixând-o în 754 sau 753 de la întemeierea Romei", în loc de 749, a făcut o eroare de 4 sau 5 ani); a fost adoptată încă din sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în Franţa, apoi, cu timpul, în toate ţările lumii.

* Prin mai multe studii publicate în anii din urmă preotul Dr. Gheorghe Drăgulin susţine că îi aparţin şi lucrările puse sub numele lui "[[Dionisie Pseudo-areopagitul"]]: ''Despre numele divine'', ''Ierarhia îngerească'', ''Ierarhia bisericească''; ''Teologia mistică '' şi zece Epistole. Această atribuire nu face unanimitatea istoricilor.