Modificări

Spirit energic și autoritar, Teodosiu a întreprins o serie de măsuri vizând întărirea capacității de apărare a imperiului, efectuând o serie de reforme în domeniul dreptului, fiscalității şi finanțelor, şi acceptând un număr sporit de contingente „barbare” în armată.După lupte grele cu goţiivizigoţii, care ocupaseră o parte din peninsula balcanică, Teodosie a ajuns la o înţelegere cu aceştia, semnându-se un tratat de pace în 382, prin care îi stabilește ca federați în provincia Tracia, între Balcani și Dunăre. După aceasta, Teodosie a trebuit să-i vină în ajutor Valentinian al II-lea (co-împărat în părţile apusene ale imperiului roman), împotriva uzurpatorului Clemens Maximus. Oştile lui Teodosie l-au învins pe Maximus în 388, acesta fiind executat.

Ulterior, după moartea lui Valentinian al II-lea în 392, Teodosie rămâne conducător al Imperiului Roman ca împărat unic - el a fost ultimul împărat roman în acest sens (al imperiului unic). I s-a opus însă Arbogast, comandantul armatelor romane din apus (''magister militum''), care l-a ales pe Flavius Eugenius, un fost profesor de retorică şi un păgân, ca împărat al occidentului. Teodosie a condus personal campania împotriva uzurpatorului Eugenius, campanie care a culminat cu bătălia de la Frigidus (5 şi 6 septembrie 394). Deşi în prima zi a bătăliei lucrurile nu au mers deloc bine pentru Teodosie, a doua zi, după ce "''au fost văzuţi pe cer doi îngeri călărind pe cai albi''" (aşa cum relatează o cronică), oştile lui Teodosie au prins curaj, şi fiind ajutate şi de o furtună puternică (un ciclon de tip ''Bora'') ce suflă direct în faţa forţelor lui Eugenius, au obţinut o victorie categorică, Eugenius fiind capturat şi executat. Teodosie cel Mare a murit pe [[17 ianuarie]] 395 la Mediolanum (Milano de astăzi, în Italia). Imperiul Roman a fost divizat (de această dată definitiv) între cei doi fii ai săi: [[Arcadie]] în Imperiul Roman de Răsărit, sub regența lui Rufinus, și Honorius în Imperiul Roman de Apus, sub regența lui Stilicho.