Închinare în mod propriu creștinii nu aduc decât lui Dumnezeu. Această închinare se numeşte '''[[adorare]]''' (gr. ''latreia''). Este cultul suprem al Bisericii creștine, închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi.
O închinare relativă, adică prin referire la lucrarea lui Dumnezeu în creația Sa, se numește '''venerare''' sau '''[[cinstire]]''' (gr. doulia). Creștinii aduc ”supracinstire” (gr. ''hiperdoulia'') [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstire (gr. ''doulia'') [[îngeri]]lor şi [[sfinţi]]lor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi [[cult ]] de adorare, pe când [[Evanghelia]], crucea [[cruce]]a şi icoanele [[icoane]]le sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate.
Închinarea se exprimă în acte de prosternare (v. [[metanie]]) specifice și distincte, [[rugăciuni]], în gesturi de pietate şi reverenţă.