'''Metaniile''' mari (numite cel mai adesea, simplu, "metanii") şi metaniile mici, numite cel mai adesea "închinăciuni" sunt două forme de [[închinare ]] şi [[rugăciune]] la care participă şi trupul.

Metaniile sunt atunci când omul cade "cu faţa la pământ" în faţa lui [[Dumnezeu]], adică îngenunchind şi atingând pământul cu fruntea, în semn că îşi recunoaşte micimea şi starea de creatură din pamânt pământ în faţa lui Dumnezeu.

Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate pănâ până când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în faţa măriri lui Dumnezeu, şi în semn de recunoaşterii a stării lui de supus.