În anul 629, Heraclie s-a autoîntitulat ''Basileus'' (basileu), titlu care a înlocuit pe cel vechi de ''Augustus''. Acest titlu, de basileu, a fost purtat de toţi împăraţii, până la căderea Bizanţului. În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul de elenizare a imperiului, prin adoptarea limbii greceşti ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri, ca o tradiţie). Mulţi istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin", în loc de "Roman de Răsărit", după această dată.

In the 630s, the Arab tribes, unified under Muhammad, became a formidable force that attacked Syria and Palestine. Heraclius had to depend upon his generals for the defense against these attacks as he had become ill after his triumph over the Persians and could not personally lead his army. In this his generals failed him. Palestine and Syria were attacked in 634. In 636, the larger Roman force was crushed in the Battle of Yarmuk, and by 639 Syria and Palestine were lost. At the time of his death, most of Egypt was under the control of the Muslim Arabs.