Modificări

Salt la: navigare, căutare

Heraclie

949 de octeți șterși, 18 octombrie 2009 14:22
Viaţa
Câţiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] (şi înapoi) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Populaţia din teritoriile recucerite de la perşi credea în erezia [[monofizitism|monofizită]]. Pentru a-şi întări guvernarea în noile provincii, Heraclie a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţi, prin promovarea unei dogme de compromis, numită [[monotelism]]. Acest compromis a fost formulat în termeni teologici de către patriarhul [[Serghie I de Constantinopol]].
The compromise was formulated by Patriarch Sergius. Initially, Sergius proposed that Christ did all things through action of a single divine-human energy, in a single mode of activity (''energeia''), but Sophronius, later patriarch of Jerusalem, objected. Sergius then adopting a term "one will" (''mia thelesis'') used by [[Pope]] [[Honorius of Rome|Honorius]] in an earlier letter to him. This formula was used in the ''[[Ecthesis]]'' drawn up by Sergius and promulgated by Heraclius in 638. Initially accepted by the [[bishop]]s in Constantinople, it fell into disfavor with the rejection of formula by the successors of Honorius. This compromise remained an issue through Heraclius' successions and was finally settled by the [[Sixth Ecumenical Council]] in 680. The decision of the Council was the [[anathema]]tizing of the leaders of the Monothelite formula, including the dead Pope Honorius, and reaffirming the [[Council of Chalcedon|Chalcedonian]] definition. Iniţial, [[Serghie I de Constantinopol|Serghie]] a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printr-o acţiune a unei singure entităţi divin-umane, într-un singur mod de activitate (''energeia''), dar [[Sofronie]] (mai târziu patriarh al Ierusalimului) a obiectat. Atunci, Serghie a adoptat termenul "o singură voinţă", sau "voinţă unică" (''Mia thelesis''), utilizat de către Papa Honoriu într-o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă a fost folosit în ''[[Ecthesis]]'' întocmită de Serghie şi promulgată de Împăratul Heraclie în anul 638. Iniţial acceptată de către episcopi, această formulă a căzut în dizgraţie, fiind respinsă ulterior. Acest compromis ([[monotelism]]ul) a rămas o problemă pentru succesorii lui Heraclie, iar în final a fost respins de către al şaselea [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic ]] (al treilea Sinod de la Constantinopol) în anul 680. Sfinţii Părinţi adunaţi în acest Sinod (pomeniţi în Biserică pe [[23 ianuarie]]) au respins monotelismul, declarând că în persoana lui Hristos, după întrupare, coexistau ''două voinţe'', cea dumnezeiască și cea omenească.
În anul 629, Heraclie s-a autoîntitulat ''Basileus'' (basileu), titlu care a înlocuit pe cel vechi de ''Augustus''. Acest titlu, de basileu, a fost purtat de toţi împăraţii, până la căderea Bizanţului. În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul de elenizare a imperiului, prin adoptarea limbii greceşti ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri, ca o tradiţie). Mulţi istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin", în loc de "Roman de Răsărit", după această dată.
12.886 de modificări

Meniu de navigare