4.112 modificări
Modificări
m
→Viaţa
Heraclie a comandat personal armata, fiind primul împărat, de la Teodosiu I, care a făcut acest lucru. Cu noua armată reorganizată, la sfârşitul anului 627 a pornit o campanie împotriva Persiei, obţinând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Şahul Kavadh al II-lea a cerut pace, restituind toate teritorile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651), Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat în plină ascensiune.
Populaţia din teritoriile recucerite de la perşi credea în [[erezia monofizită]]. Pentru a-şi întări guvernarea în noile provincii, Heraclie a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţi, prin promovarea unei dogme de compromis, numită monothelitism[[monotelism]]. Acest compromis a fost formulat în termeni teologici de către patriarhul [[Serghie I de Constantinopol]].
The compromise was formulated by Patriarch Sergius. Initially, Sergius proposed that Christ did all things through action of a single divine-human energy, in a single mode of activity (''energeia''), but Sophronius, later patriarch of Jerusalem, objected. Sergius then adopting a term "one will" (''mia thelesis'') used by [[Pope]] [[Honorius of Rome|Honorius]] in an earlier letter to him. This formula was used in the ''[[Ecthesis]]'' drawn up by Sergius and promulgated by Heraclius in 638. Initially accepted by the [[bishop]]s in Constantinople, it fell into disfavor with the rejection of formula by the successors of Honorius. This compromise remained an issue through Heraclius' successions and was finally settled by the [[Sixth Ecumenical Council]] in 680. The decision of the Council was the [[anathema]]tizing of the leaders of the Monothelite formula, including the dead Pope Honorius, and reaffirming the [[Council of Chalcedon|Chalcedonian]] definition.
