[[image:altarboy.jpg|right|thumb|Tânăr îmbrăcat cu stihar în timpul slujbei]] '''Stiharul''' (gr. Στιχάριον) este un [[Veşminte|veşmânt liturgic]], lung şi îngust, cu mâneci largi şi strâns pe gât. Nu trebuie confundat [[stih]], [[stihiră]], [[stihoavnă]] - termeni din [[imnografie]].
Purtat pe dedesubt de către [[episcop]]i şi [[preot|preoţi]], este făcut, de obicei, dintr-un material alb sau auriu.
Purtat ca veşmânt pe deasupra de către [[diacon]]i şi [[subdiacon]]i, este, de obicei, mult mai decorat şi poate reflecta [[Culori liturgice|culoarea zilei]]. Este despicat pe lateral dar părţile sunt prinse cu butoni sau nasturi.
În unele jurisdicţiitradiţii liturgice, stiharul purtat de diacon se numeşte [[dalmatikon]] , în concordanţă cu terminologia folosită de de Biserica primară în secolul al IV-lea, la introducerea sa.
Purtat ca veşmânt de deasupra de către [[acolit]], de obicei, are o cruce brodată sau aplicată în mijlocul spatelui, între omoplaţi.
În timpul rânduielii de pregătire pentru [[Sfânta Liturghie]], preotul ia stiharul, binecuvântează [[crucea]] de pe spate şi spune: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." Şi îmbrăcând veşmântul spune: "Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul, că m-a îmbrăcat în veşmântul mântuirii şi cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă." (''[[Isaia ]] 61:10'')
Veşmântul latin echivalent cu stiharul este numit "alb". La fel, este un veşmânt lung purtat de episcop sau preot pe sub "chasuble" care la rândul lui este echivalent cu [[felon]]ul răsăritean. Alb-ul poate fi simplu sau decorat cu broderii sau cu dantelă, dar este în majoritatea cazurilor alb.