''Litia''' este o slujbă care se ţine la sfârşitul [[Vecernia|Vecerniei]], [[Utrenia|Utreniei]] sau chiar la sfârşitul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]. Credincioşii aduc cinci pâinici ca semn de cinstire cu ocazia unor aniversării personale sau familiale, dar nu numai, cum ar fi [[ziua numelui]]. Cele cinci pâinici sunt o amintire a celor cinci pâini binecuvântate de [[Iisus Hristos]] în deşert şi cu care au fost hrăniţi cinci mii de persoane care îl urmau. După ce este binecuvântată în timpul acestei slujbe, la sfârşit pâinea este tăiată şi împărţită credincioşilor.{{Slujbe}}De asemenea, Litia simbolizează şi este punerea în practică a hranei din agapele comunităţilor creştine foarte timpurii. Pe atunci, după ce credincioşii primeau [[Sfânta Împărtăşanie|Trupul şi Sângele lui Hristos]], ei se adunau la o masă comună. În acest fel, ei trăiau asocierea frăţească stabilită între ei de credinţa comună şi de Împărtăşirea din acelaşi Dumnezeu. În plus, hrana [[agapă|agapelor ]] avea şi un scop caritabil prin aceea că furniza hrană pentru cei mai săraci dintre ei.

Pâinea binecuvântată care constituie litia ortodocşilor răsăriteni a fost considerată încă din vremuri străvechi ca având efect asupra sfinţeniei [[sfinţenie]]i persoanei şi ca având puterea de a vindeca infirmităţile şi bolile persoanei "dacă este luată cu credinţă." Termenul grecesc "artoklasia" provine din cuvântul folosit foarte des de [[Evanghelist|Evanghelişti]] la descrierea Cinei cele de Taină la care Hristos "a frânt pâinea" şi a dat-o ucenicilor Săi ca fiind Propriul Său Trup. Astfel, "pâinea frântă" este litia ortodocşilor răsăriteni. Prin acest gest, este stabilită o unitate foarte reală între Dumnezeu şi Biserica Sa, aproape la fel ca atunci când Domnul înviat s-a ascuns în pâinea frântă din relatarea despre "drumul spre Emmaus" din [[Evanghelia după Ioan]].