Modificări

:Stareţul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la [[25 iulie 1924]], de ziua adormirii Sfintei şi Dreptei Ana, din părinţi evlavioşi. Tatăl său se numea [[Prodromu|Prodromos]] şi era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Koniţa, o strigau [[Evlampia]]).

:În Farasa, pe [[7 august 1924]], – cu puţină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia, odată cu schimbul de populaţie –, a fost botezat de către Sfântul [[Arsenie Capadocianul]], care i-a pus la botez numele său. Pe [[14 septembrie 1924]], părinţii lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăţi şi neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme şi în Kerkira, s-au stabilit în Koniţa, unde micuţul Arsenie a terminat şcoala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca templar.

:În [[1945]], s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie şi prin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acţiunilor militare din timpului războiului civil. A fost lăsat la [[Vatra|vatră]] în anul [[1950]].

:După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], dar nu a putut rămâne aici. Revine şi se stabileşte definitiv în Athos (la Sfânta [[Mănăstirea Esfigmenu|Mănăstire Esfigmenu]]) în [[1953]]. Acolo, în [[1954]], a fost [[rasofor]] şi a luat numele de [[Averchie]]. În [[1956]], din pricina unor felurite situaţii, a fost silit să plece de la această [[mănăstire]], cu [[binecuvântare]]a părintelui său [[duhovnic]]esc, şi să meargă la Sfânta [[Mănăstirea Filotheu|Mănăstire Filotheu]], unde vieţuia ca [[monah]] şi un unchi de-al său.

:Pe [[3 martie 1957]], [[stareţ]]ul lui, îl făcu “[[stavrofor]]”, dându-i [[Schima mică]] cu numele de Paisie, în cinstea [[Mitropolit]]ului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era şi compatriot. În [[1958]] se mută la Sfânta Mănăstire a Naşterii Maicii Domnului, la Stomio – Koniţa, unde a rămas până în [[1962]]. Prezenţa lui aici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În [[1962]], a plecat în peninsula [[Sinai]] şi a locuit la [[Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistimi]]. În [[1964]], a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la [[Schitul Ivironului]], la [[Chilia Sfinţilor Arhangheli]]. Atunci s-a legat şi mai mult duhovniceşti de sfântul stareţ [[Tihon]], rus de neam, care se nevoia la [[Chilia Cinstita Cruce]] a Sfintei [[Mănăstirea Stavronikita|Mănăstire Stavronikita]]. Acesta îi dădu [[Schima mare]] la [[11 ianuarie 1966]].

:În [[1966]], s-a îmbolnăvit şi a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenţei unor bronşectazii (dilataţie a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuţele de la [[Mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul de la Suroti]], care în acea vreme încă nu erau călugăriţe. De atunci, simţind o mare recunoştinţă faţă de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a angajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. Odată cu temeliile clădirilor, a pus şi temeliile cele duhovniceşti. Astfel, Stareţul s-a legat mult de Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, pe care a iubit-o şi pe care nu a părăsit-o nici după adormirea sa.

:Pe la sfârşitul lui [[1967]], s-a dus la Katunakia şi s-a stabilit la [[Chilia Sfântului Ipatie]] a Mănăstirii [[Marea Lavră]]. În [[1968]], a mers la [[Sfânta Mănăstire Stavronikita]], unde a ajutat la trecerea acesteia de la viaţa [[idioritmic]]ă la cea [[chinovial]]ă, precum şi la punerea bazelor duhovniceşti ale noii obşti. Pe [[10 septembrie 1968]] a adormit în Domnul duhovnicul Stareţului, cuviosul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale şi, ascultându-i dorinţa, i-a urmat peste puţin timp (în [[1 martie 1969]]) la [[Chilia Sfânta Cruce]], unde a rămas până în [[1979]]. În [[mai 1979]], s-a înscris ca monah aparţinând de [[Sfânta Mănăstire Kutlumuş]] şi a preluat [[Chilia Naşterii Maicii Domnului – Panaguda]], locul pe unde au trecut şi au primit ajutor mii de suflet.

:Cam de prin [[1988]], a început să aibă probleme cu intestinal. Hemoragia sporea, atât în cantitate, cât şi în frecvenţă, astfel încât în [[1993]] starea lui se înrăutăţise mult. Situaţia a continuat până în [[octombrie 1993]]. Pe [[4 noiembrie / 22 octombrie 1993]], a ieşit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi present, ca de obicei, la [[priveghere]]a [[sărbătoare|sărbătorii]] Sfântului Arsenie ([[10 noiembrie]]), la [[Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” Suroti]]. Acolo a rămas pentru puţin timp şi a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros şi s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de [[4 februarie 1994]]. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost adus să se refacă la Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit şi mai mult din cauza metastazelor localizate la ficat şi plămâni. Pe la sfârşitul lui [[iunie 1994]], doctorii l-au anunţat că, omeneşte vorbind, îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din viaţă.

:Pe [[12 iulie 1994]], la ora 11 ziua, într-o zi de marţi, Stareţul şi-a dat cuviosul lui [[suflet]] în mâinile Domnului. A adormit şi a fost înmormântat la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic), potrivit dorinţei sale. Mormântul său a devenit o nouă scăldătoare a Siloamului pentru mulţimile care vin zilnic aici într-un şuvoi nesecat.