'''Cuviosul Paisie Aghioritul''' este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit la [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]. A adormit în Domnul la [[12 iulie]] 1994, fiind îngropat în incinta [[Mănăstirea "Sfântul Ioan Evanghelistul" Suroti-Tesalonic|Mănăstirii "Sfântul Ioan Evanghelistul" din Suroti]] lângă Tesalonic.
==Scurtă însemnare biograficăViaţa Cuviosului Paisie==Fericitul [[stareţ]] '''Naşterea în Farasa-Capadociei'''Stareţul Paisie, după numele lui din lume său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la [[25 iulie1924]] 1924, de ziua adormirii Sfintei şi Dreptei Ana, din părinţi evlavioşi. A venit în Grecia odată cu schimbul de populaţie Tatăl său se numea [[Prodromu|Prodromos]] şi a crescut era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Koniţa, o strigau [[Evlampia]]).
Din fragedă vârstă '''Copilăria în Koniţa''':În Farasa, pe [[7 august 1924]], – cu puţină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia, odată cu schimbul de populaţie –, a trăit în fost botezat de către Sfântul [[nevoinţăArsenie Capadocianul]]; bucuria lui erau , care i-a pus la botez numele său. Pe [[Vieţile Sfinţilor14 septembrie 1924]], ale căror lupte se nevoia să le simtă cu râvnă mai presus de masură părinţii lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăţi şi neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme şi cu scumpătate minunată. Sîn Kerkira, s-au stabilit în Koniţa, unde micuţul Arsenie a dedat rugăciunii neîncetateterminat şcoala primară. Până să meargă în armată, cultivând în acelaşi timp a lucrat ca templar.:În [[smerenia1945]] , s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie şi dragosteaprin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acţiunilor militare din timpului războiului civil. A învăţat meseria de tâmplar ca şi astfel să-L imite pe fost lăsat la [[Iisus HristosVatra|Hristosvatră]]. În armată a servit trei ani şi jumătate în timpul anul [[războiului răzvrătiţilor1950]] ca telegrafist.
În tot ceea ce întreprindea'''Plecarea în Sfântul Munte''':După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], dar nu a putut rămâne aici. Revine şi se distingea prin vioiciuneastabileşte definitiv în Athos (la Sfânta [[Mănăstirea Esfigmenu|Mănăstire Esfigmenu]]) în [[1953]]. Acolo, jertfirea de sineîn [[1954]], moralitatea a fost [[rasofor]] şi a luat numele de [[harismeleAverchie]] lui. După ce şi-În [[1956]], din pricina unor felurite situaţii, a îndeplinit datoria faţă fost silit să plece de Patrie la această [[mănăstire]], cu [[binecuvântare]]a intrat in viaţa părintelui său [[călugărduhovnic]]esc, şi să meargă la Sfânta [[Mănăstirea Filotheu|monahalăMănăstire Filotheu]], pe care a doritunde vieţuia ca [[monah]] şi un unchi de-o din copilărieal său.
Fiind el încă mirean avusese cercetări dumnezeieşti'''Primirea îngerescului chip monahal''':Pe [[3 martie 1957]], [[stareţ]]ul lui, îl făcu “[[stavrofor]]”, dându-i [[Schima mică]] cu numele de Paisie, dar în viaţa sa monahală bunăvoinţa cinstea [[Mitropolit]]ului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era şi compatriot. În [[1958]] se mută la Sfânta Mănăstire a Naşterii Maicii Domnului, la Stomio – Koniţa, unde a rămas până în [[1962]]. Prezenţa lui aici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În [[1962]], a plecat în peninsula [[Sinai]] şi a locuit la [[Chilia Sfinţilor Galaction şi Epistimi]]. În [[Maica Domnului|Maicii Domnului1964]] , a revenit la Sfântul Munte şi s-a stabilit la [[Schitul Ivironului]], la [[Sfinţi|Chilia SfinţilorArhangheli]] către el . Atunci s-a atins culmi înaltelegat şi mai mult duhovniceşti de sfântul stareţ [[Tihon]], rus de neam, care se nevoia la [[Chilia Cinstita Cruce]] a Sfintei [[Mănăstirea Stavronikita|Mănăstire Stavronikita]]. Acesta îi dădu [[Schima mare]] la [[11 ianuarie 1966]].
A '''Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti''':În [[pustnic1966]]it , s-a îmbolnăvit şi a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenţei unor bronşectazii (dilataţie a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuţele de la [[Muntele Athos|Mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul de la Suroti]], care în acea vreme încă nu erau călugăriţe. De atunci, simţind o mare recunoştinţă faţă de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a angajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. Odată cu temeliile clădirilor, a pus şi temeliile cele duhovniceşti. Astfel, Stareţul s-a legat mult de Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, pe care a iubit-o şi pe care nu a părăsit-o nici după adormirea sa. '''Revenirea în Sfântul Munte''':Pe la sfârşitul lui [[1967]], s-a dus la Katunakia şi s-a stabilit la [[Chilia Sfântului Ipatie]] a Mănăstirii [[Marea Lavră]]. În [[1968]], a mers la mănăstirea Stomiu din Koniţa [[Sfânta Mănăstire Stavronikita]], unde a ajutat la trecerea acesteia de la viaţa [[idioritmic]]ă la cea [[chinovial]]ă, precum şi la punerea bazelor duhovniceşti ale noii obşti. Pe [[10 septembrie 1968]] a adormit în Domnul duhovnicul Stareţului, cuviosul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale şi , ascultându-i dorinţa, i-a urmat peste puţin timp (în [[1 martie 1969]]) la [[SinaiChilia Sfânta Cruce]], unde a rămas până în [[1979]]. A trăit ascunsÎn [[mai 1979]], s-a dăruit întregii lumiînscris ca monah aparţinând de [[Sfânta Mănăstire Kutlumuş]] şi a preluat [[Chilia Naşterii Maicii Domnului – Panaguda]], locul pe unde au trecut şi au primit ajutor mii de suflet. '''Îmbolnăvirea şi ultimii ani ai vieţii Cuviosului''':Cam de prin [[1988]], a început să aibă probleme cu intestinal. A îndrumatHemoragia sporea, atât în cantitate, cât şi în frecvenţă, astfel încât în [[1993]] starea lui se înrăutăţise mult. Situaţia a continuat până în [[octombrie 1993]]. Pe [[4 noiembrie / 22 octombrie 1993]], a mângâiatieşit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a tămăduitfi present, ca de obicei, la [[priveghere]]a [[sărbătoare|sărbătorii]] Sfântului Arsenie ([[10 noiembrie]]), la [[Mănăstirea „Sfântul Ioan Evanghelistul” Suroti]]. Acolo a odihnit mulţimea oamenilor rămas pentru puţin timp şi a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros şi s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de [[4 februarie 1994]]. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care alergau a fost adus să se refacă la elMănăstirea Suroti. Sufletul Însă starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit şi mai mult din cauza metastazelor localizate la ficat şi plămâni. Pe la sfârşitul lui [[sfinţitiunie 1994]], doctorii l-au anunţat că, omeneşte vorbind, îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din viaţă. '''Adormirea sa întru Domnul''':Pe [[12 iulie 1994]] s, la ora 11 ziua, într-a umplut cu totul o zi de dragostea dumnezeiască marţi, Stareţul şi chipul său cuvios iradia harul dumnezeiesc-a dat cuviosul lui [[suflet]] în mâinile Domnului. Toată ziua aduna neobosit durerea omenească A adormit şi împrăştia mângâierea dumnezeiascăa fost înmormântat la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic), potrivit dorinţei sale. Mormântul său a devenit o nouă scăldătoare a Siloamului pentru mulţimile care vin zilnic aici într-un şuvoi nesecat.
După dureri martirice, care, precum spunea, l-au folosit aşa cum nu l-au folosit nevoinţele lui pustniceşti de toată viaţa, s-a odihnit în Domnul la [[12 iulie]] 1994 la Sihăstria Sfântului Ioan Evanghelistul de la Suroti-Tesalonic. A fost înmormântat lângă biserica Sfântului [[Arsenie Capadocianul|Arsenie Capadocianul]].
[[Image:Paisieagh7.jpg|thumb|right|170 px|Părintele Paisie cel iubitor de Hristos]]
