Modificări

Bisericile Orientale Ortodoxe s-au [[schismă|despărţit]] de celelate Biserici creştine în secolul al V-lea. Separarea a apărut în parte din refuzul Bisericilor Orientale Ortodoxe de acceptare a [[dogmă|dogmei]] [[Hristologie|Hristologice]] promulgate de Sinodul de la Calcedon, conform căreia [[Iisus Hristos]] are două [[fire|naturi]] – una divină şi una umană, cu toate că acestea sunt inseparabile şi acţionează ca o singură [[ipostas|Persoană]]. Pentru aceste comunități şi pentru[[episcop|ierarhii]] lor, acest lucru însemna o acceptare a [[nestorianism]]ului. În schimb, ei susţineau o formulă care accentua unitatea [[Întruparea|Întrupării]], dincolo de orice alte considerente. Bisericile Orientale Ortodoxe sunt deseori numite biserici [[Monofizitism|monofizite]], dar ele resping această etichetă, asociată cu [[Eutihianism|Monofizitismul Eutihian]], folosind în schimb termenul de biserici „non-Calcedoniene” sau „[[Miafizitism|Miafizite]]”. Creştinii Ortodocşi Orientali au anatemizt învăţăturile monofizite ale lui [[Eutihie]]. În [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxia Răsăriteană]] aceste comunități mai sunt numite şi “anti-Calcedoniene”.