În anul 1963, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icona şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi.Desi era un pictor priceput,se poticneste inexplicabil la zugravirea Sfintele Fete ale Feciorei Maria si a pruncului Iisus din bratele ei.Speriat si mahnit ca poate si-a uitat mestesugul sau o vointa mai puternica se opune,acopera icona,incuie atelierul si amana totul pentru a doua zi.In dimineata urmatore ,ramane uimit ca icoana era desavarsita ,fara sa inteleaga cum se petrecuse aceasta minune.Pentu a da mai multa credibilitate minunii,iconarul a lasat si o marturie scrisa. == Marturia scrisa a iconarului Nicolau Iordache ==Acest document se pastreaza in arhiva schitului Prodromul si este datat 29 iunie 1863:''"Eu,Iordache Nicolau,zugrav din targul iasi,am zugravit aceasta sfanta icona a Maicei Domnului cu insasi mana mea,la care a venit o minune:dupa ce am ispravit vesmintele,dupa mestesugul zugravirii mele,m-am apucat sa lucrez fetele Maicei Domnului si a lui Isus Cristos(sic).Privind eu la chipuri,cu totul a iesit din potriva,pentru care foarte mult m-am mahnit,socotind ca mi-am uitat mestesugul.A doua zi,dupa ce m-am sculat,am facut trei metanii inaintea Maicei Domnului,rugandu-ma sa-mi lumineze mintea,sa pot ispravi sfanta ei icoana.Cand m-am dus s ma apuc de lucru,am aflat chipurile drese desavarsit,precum se vede.Vazand aceasta minune,n-am mai adaos a-mi pune condeiul,fara numai am dat lustrul cuviincios,desi o gresala a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune".''