Rugăciune pentru casa cercetată sau supăratăîn altfel de duhuri rele

Doamne Dumnezeul mântuirii noastre [Λ 87, 2], Fiul Dumnezeului Celui Viu [Mt 16, 16], Care Te porţi pe heruvimi; Cel ce eşti mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia [Ef 1, 21]; Tu Cel mare şi înfricoşător peste toţi care sunt împrejurul Tău [Λ 88, 8]; Care ai aşezat cerul ca o boltă deasupra noastră [Is 40,22], ai făcut pământul cu tăria Ta cea mare 10 2 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Can o n u l apostolic şi ai îndreptat lumea cu înţelepciunea Ta [Ir 10, 12]; Care cutremuri din temelie pământul de sub cer, dar stâlpii lui nu se clatină; Cel ce zici soarelui şi nu răsare ascunzându-se după stele [Iov 9, 6-7]; Care ameninţi marea şi o usuci [Naum 1, 4]; a Cărui mânie topeşte stăpâniile şi puterile, şi din pricina Căruia s-au sfărâmat stâncile [Naum 1,6]; Care ai zdrobit porţile cele de aramă şi zăvoarele cele de fier le-ai rupt [Ps 106, 16], l-ai legat pe cel tare şi pe slujitorii lui i-ai risipit [Mc 3, 27]; pe tiran l-ai doborât cu crucea Ta şi pe balaur l-ai prins cu undiţa întrupării Tale şi l-ai legat cu lanţuri în întunericul iadului [2 Pir 2,4]. Tu, Doamne, întărirea celor ce-şi pun nădejdea în Tine [Pi 72, 88; 77, 7], zidul cel tare [Ir 15, 10] al celor ce şi-au pus încrederea în Tine, depărtează, izgoneşte şi împrăştie toată lucrarea diavolească, toată năvălirea Satanei, toată bântuiala puterii celei potrivnice de la casa aceasta şi de la cei ce locuiesc într-însa şi care poartă semnul crucii Tale celei biruitoare şi înfricoşătoare împotriva demonilor şi cheamă Numele Tău cel sfânt. Aşa, Doamne, Care ai izgonit legiunea de demoni [Mc 5, 9-13] şi ai poruncit duhului celui surd şi mut şi necurat să iasă din omul cel cuprins de el şi să nu se mai întoarcă [Mc 9, 25]; Cel ce ai nimicit toată tabăra vrăjmaşilor noştri cei nevăzuţi, iar credincioşilor ce Te cunosc le-ai zis: „Iată, vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului” [Lc 10, 19], însuţi, Stăpâne, păzeşte pe toţi care sunt în casa aceasta de toată vătămarea şi ispita, izbăvindu-i de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de întâlnirea cu demonul de amiază [Pi 90, 5-6], pentru ca robii Tăi şi roabele Tale şi pruncii desfătându- se de ajutorul Tău şi cu tabără îngerească fiind străjuiţi, toţi ca unul, într-un gând, cu credinţă să cânte: „Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul” [Ps 117, 6]. Şi iarăşi: „Nu mă voi teme de rău, pentru că Tu cu mine eşti” [Ps 24,4]. Căci Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea, Stăpânitor tare, Domn al păcii, Tată al veacului ce va să fie [7s 9, 6], şi împărăţia Ta este o împărăţie veşnică. Că a Ta, a Unuia, este împărăţia şi puterea şi slava, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.