Rugăciune la punerea temeliei bisericii

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai avut plăcere ca şi pe această piatră să se zidească Biserica Ta [Mt 16, 18], pe cei ce prin zidirea acestei case întemeiate spre slava Ta îţi aduc ale Tale dintru ale Tale însuţi îi răsplăteşte cu mulţimea bunătăţilor Tale cereşti, iar celor ce vor lucra la ea dă-le putere păzindu-i nevătămaţi. Temeliile ei păzeşte-le nerupte şi neclătinate şi arată desăvârşită casa Ta, ca şi în ea să Te lăudăm în cântări şi doxologii preaalese pe Tine, adevăratul Dumnezeul nostru. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, acum şi pururea [şi în vecii vecilor. Amin]. 9 7 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic [150] Rănduială [taxis] ce se face la sfinţirea [kathierosis] unui sfânt lăcaş/templu şi a Sfintei Mese din el. Cu o zi înainte de târnosiri/înnoiri [enkainia], înainte să vină patriarhul în lăcaşul!templul care urmează să fie tărnosit/înnoit, e trimis înainte cel peste hirotonii şi pregăteşte pietrele de marmură pe care va sta masa. Şi după ce se isprăveşte acest lucru şi pleacă, intră în lăcaş patriarhul. Şi ieşind afară toţi laicii şi nemairămânând cu el nimeni afară de clerici, iar biserica fiind asigurată din toate părţile, unul din diaconi face rugăciunea [ectenia]. Şi când spune: In pace Domnului să ne rugăm!, patriarhul îşi pleacă genunchiul lângă uşile sanctuarului [hierateion] ca să se sfinţească masa aşezată în el. Iar când patriarhul se ridică, diaconul spune: Apără, mântuieşte, miluieşte, înalţă-ne şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău. Pentru pacea care vine de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm. Pentru pacea a toată lumea, pentru statornicia sfintelor Iui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm. Pentru arhiepiscopul nostru (N) şi pentru lucrul mâinilor lui, pentru preoţii care stau de faţă împreună cu el, pentru diaconatul în Hristos, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să sfinţească casa aceasta şi jertfelnicul care este în ca cu venirea, cu puterea şi cu lucrarea Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm. Pentru preaevlavioşii noştri împăraţi, pentru tot palatul şi oastea lor, Domnului să ne rugăm. Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să lupte împreună cu ei şi să le supună tot vrăjmaşul şi potrivnicul, Domnului să ne rugăm. Pentru oraşul acesta şi pentru tot oraşul şi tot satul şi pentru cei ce locuiesc în ele cu credinţă în Hristos, Domnului să ne rugăm. Pentru bine-temperarea diverselor feluri de aer, pentru bună-rodirea pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm. Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei duşi în robie [captivitate] şi pentru scăparea lor, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Pentru toţi cei ce au nevoie de ajutorul şi sprijinul care vine de la Domnul, Domnului să ne rugăm. Pe Preasfânta, preacurata, slăvită Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, pe sfinţii şi slăviţii apostoli, pe sfântul (N), a V.5. Cel m ai ve ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 7 5 cărui biserică este târnosită [pomenindu-i împreună cu toţi sfinţii, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm]. Iar patriarhul stând în genunchi şi diaconul făcând rugăciunea [ectenia] aceasta, se roagă spunând acestea: Dumnezeule Cel fără început şi veşnic, Care ai adus toate din nefiinţă la fiinţă [So/ 1, 14], Cel ce locuieşti într-o lumină neapropiată [/ Tim 6, 16], Cel ce ai tron cerul şi scăunel sub picioare pământul [Zs 66, 1]; Care ai dat lui Moise poruncă şi model, iar în Beseleel ai pus duh de înţelepciune [Iş 31,2-3] şi i-ai făcut destoinici spre întocmirea Cortului Mărturiei, în care erau orânduieli pentru slujbă [cult] [Evr 9, 1 ş. u.] icoane şi preînchipuiri ale adevărului; Care lui Solomon i-ai dăruit lărgime şi revărsare de inimă [3 Rg 5, 9] şi prin el ai înălţat vechiul templu, iar sfinţilor şi lăudaţilor apostoli le-ai înnoit slujirea [adorarea] în Duh [In 3, 23-24] şi harul adevăratului Cort [Evr 8, 2], şi prin ei ai sădit în tot pământul sfintele Tale biserici şi altarele Tale, Doamne al puterilor, ca să Ţi se aducă jertfele duhovniceşti şi fără de sânge; Care ai binevoit să se zidească şi templul acesta de acum pe numele sfântului {N) spre slava Ta şi a Unuia-Născut Fiului Tău şi a Sfântului Tău Duh; însuţi împărate, nemuritor şi de mari daruri făcător, adu-Ţi aminte de îndurările şi de milele Tale, că din veac sunt [Ps 24, 6], şi nu Te scârbi de noi cei întinaţi de o mulţime de păcate, nici nu strica Legământul Tău [Pi 88, 35] din pricina necurăţiei noastre, ci treci şi acum cu vederea păcatele noastre şi ne întăreşte, şi fă-ne destoinici, prin harul şi venirea Sfântului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, să săvârşim neosândiţi înnoirea acestui templu şi să facem sfinţirea altarului care este în el, ca şi în acesta să Te binecuvântăm cu psalmi şi laude şi liturghisiri de taină şi să mărim totdeauna îndurarea Ta. Aşa, Stăpâne Doamne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului [Ps 64, 6], auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie şi trimite Preasfântul şi închinatul şi atotputernicul Tău Duh şi sfinţeşte casa aceasta. Umple-o de lumină veşnică, alege-o lăcaş al Tău [Pi 131, 33], fă-o loc al cortului slavei Tale, împodobeşte-o cu harurile Tale dumnezeieşti şi mai presus de lume, fă-o liman al celor înviforaţi, spital al suferinţelor/patimilor, refugiu al celor neputincioşi, gonire a demonilor prin aceea că ochii Tăi sunt deschişi asupra ei zi şi noapte [3 Rg 8, 29] şi urechile Tale sunt cu luare-aminte la rugăciunile [Ps 129, 2] celor ce cu frică şi cu evlavie intră în ea şi cheamă atotcinstitul şi închinatul Tău Nume [Pi 79, 19]; şi oricâte vor cere, Tu vei auzi sus în cer şi le vei face şi le vei fi milostiv [3 Rg 8, 30]. Păzeşte-o neclătinată până la sfârşitul veacului şi altarul din ea arată-1 sfântă a sfintelor cu puterea şi lucrarea Preasfântului Tău Duh. Slăveşte-1 mai presus de altarul ispăşirii din Lege, ca şi jertfele sfinte săvârşite pe el să ajungă la sfântul, cel mai presus de ceruri şi duhovnicescul Tău 9 7 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Can o n u l apostolic altar şi să ne dea harul umbririi Tale preacurate. Căci îndrăznim nu în lucrarea nevrednicelor noastre mâini, ci în nespusa Ta bunătate. Ecfo[nis]: Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi întru cele sfinte Te odihneşti [7s 57, 15] şi Ţie se cuvine slavă, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [151] Iar după „Amin” se dă patriarhului leşie albă, pe care o aruncă pe Sfânta Masă în chipul crucii şi i se aduce vasul Sfântului Botez plin cu apă caldă şi, plecăndu-şi capul, patriarhul se roagă aşa: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu arătarea Ta cea mântuitoare ai sfinţit curgerile Iordanului, însuţi şi acum trimite harul Preasfântului Tău Duh şi binecuvântează apa aceasta, spre sfinţirea şi desăvârşirea acestui jertfelnic/ altar al Tău. Ecfo[nis]: Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin. După care varsă de trei ori pe masă din apa caldă spunând: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Şi după ce s-a pus leşia, spală masa şi stâlpii ei cu mâinile lui, după care o şterge cu un burete nou curat. In timp ce face aceasta spune Psalmul 83 o dată şi de mai multe ori până ce o spală şi şterge desăvârşit, şi atunci slăveşte şi se roagă spunând: Slavă lui Dumnezeu în vecii vecilor! Amin. [152] Şi după aceasta ia o cană cu vin parfumat şi o varsă de trei ori in chipul crucii spunând: Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi. Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie. Bucura-se-vor oasele mele cele umilite [A 50, 9-10]. Şi spune aceasta de trei ori şi termină şi restul psalmului şi aşa slăveşte şi se roagă: Binecuvântat este Dumnezeu în vecii vecilor! După care ia un ştergar nou şi-l pune pe masă şi o şterge cu el spunând Psalmul 131 o dată sau de două ori până ce o şterge desăvârşit, şi aşa slăveşte şi spune iarăşi: Slavă lui Hristos Dumnezeul nostru în vecii vecilor! Şi ia vasul cu Mir şi zicând diaconul: „Să luăm aminte!”, varsă din el pe masă de trei ori în semnul crucii, făcând trei cruci: una în mijloc şi două de o parte şi de alta, spunând de trei ori „Aliluia” ca la Sfântul Botez, şi dând vasul, din cele trei cruci făcute pe Sfânta Masă unge întreaga masă cu mâna lui, face cruci şi pe stâlpii mesei spunând Psalmul 132 întreg şi slăveşte şi spune: Slavă Ţie, Treime Sfântă, Dumnezeul nostru, în vecii vecilor! După care spălăndu-şi mâinile ia pânza desfăşurată şi o pune de jurîmprejurul Sfintei Mese spunând Psalmul 92 o dată sau de mai multe ori până ce o îmbracă desăvârşit şi aşa dă slavă: V.5. Cel mai vechi Euchologhion bizan tin : Barberinigr. 336 9 7 7 Slavă Ţie, Treime Sfântă, Dumnezeul nostru, în vecii vecilor! Şi după „Amin” se dă arhiepiscopului cădelniţa cu tămâie şi tămăiază Sfânta Masă, sanctuarul şi tot lăcaşul spunând Psalmul 25 o dată şi de mai multe ori până ce sfârşeşte de tămăiat. Şi pe când patriarhul tămăiază, unul din episcopii de faţă împreună cu el purtând vasul cu Mir îl urmează şi face cruci din Mir pe fiecare coloană şi stâlp a acestui templu. După ce se termină tămâierea şi psalmul cum s-a spus şi se face slăvirea, în timp ce diaconul face ectenia după obicei şi după „Apără” spune „Pe preasfânta curata, slăvită Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pe sfântul” (N) al căruia e templul înnoit, patriarhul plecându-se lângă Sfânta Masă, dar fără să îngenuncheze, se roagă acestea: Doamne al cerului şi al pământului [Pi 7, 1], Cel ce ai întemeiat cu negrăită înţelepciune Biserica Ta cea sfântă şi ai aşezat pe pământ cinul preoţiei ca închipuire [antitypon] a liturghiei îngereşti din cer. Tu, Stăpâne, mare dăruitor, primeşte-ne şi pe noi, care acum ne rugăm Ţie nu ca unii care am fi vrednici să cerem aceste lucruri mari, ci ca să se arate covârşirea bunătăţii Tale. Că n-ai încetat în tot felul a face bine neamului omenesc, iar în capul binefacerilor Tale ne-ai dăruit venirea în trup a Unuia-Născut Fiului Tău; Care arătându-Se pe pământ şi strălucind celor din întuneric lumină de mântuire, S-a adus pe Sine pentru noi jertfă, S-a făcut ispăşire a toată lumea şi ne-a făcut părtaşi ai învierii Sale; şi suindu-Se la ceruri, i-a îmbrăcat pe învăţăceii şi apostolii Săi, precum a făgăduit, cu o putere de sus [FA 1, 11], Care este Duhul Sfânt Cel închinat şi atotputernic, Care purcede de la Tine, Dumnezeu şi Tatăl [In 15, 26]. Prin El făcându-ne destoinici în faptă şi în cuvânt, ne-a predat un Botez al înfierii, a ridicat biserici, a întemeiat jertfelnice, a pus canoane şi legi, a căror predanie ţinând-o noi păcătoşii, cădem la Tine, Dumnezeule Cel veşnic, şi ne rugăm Ţie îndurate: templul acesta care s-a zidit spre lauda Ta umple-1 de slava Ta dumnezeiască [5 Rg 8, 11] şi acest altar arată-1 sfântă a sfintelor. Ca noi, cei ce stăm lângă el ca lângă înfricoşătorul tron al împărăţiei Tale, să-Ţi slujim neosândiţi, înălţând rugăciuni pentru noi şi pentru tot poporul Tău şi aducând bunătăţii Tale jertfa cea fără de sânge, spre iertarea păcatelor celor cu voie şi celor fără voie, spre buna conducere a vieţii, spre izbândirea vieţuirii bune şi spre plinirea a toată dreptatea. Ecfo[nis]: Că s-a binecuvântat preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău[, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [153] Iar după „Amin” spune: Pace tuturor! Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!, se roagă aşa: 9 7 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul puterilor, că harul pe care l-ai vărsat peste sfinţii Tăi apostoli şi peste cuvioşii noştri părinţi, pentru multa Ta iubire de oameni, ai binevoit să se întindă şi până la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi. De aceea ne rugăm Ţie, Stăpâne, Mult-milostive: umple de slavă şi de sfinţire şi de har altarul acesta, ca jertfele cele fără de sânge ce Ţi se vor aduce întru el să se prefacă în preacuratul Trup şi cinstitul Sânge ale marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Unul-Născut Fiul Tău, spre mântuirea a tot poporul şi a nevredniciei noastre. Ecfo[nis]: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei [şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. Şi aşa diaconul spune: în pace să ieşim! [154] Rănduială care se face la înnoirea sfântului lăcaş/templu deja sfinţit. In aceeaşi zi în care se sfinţeşte casa de rugăciune, făcăndu-se vecernie şi priveghere într-una din bisericile vecine cu biserica sfinţită, cea care e arătată prin proclamarea sinaxelor, unde rămân şi sfintele rămăşiţe/moaşte, vine acolo patriarhul şi în timp ce diaconul face ectenia Trisaghionului, el se roagă acestea: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel credincios în cuvintele Talc şi nemincinos în făgăduinţele Tale, Cel ce ai dăruit sfinţilor Tăi martiri să lupte lupta cea bună [1 Tim 6, 12], să săvârşească alergarea dreptei-credinţe şi să păzească credinţa adevăratei mărturisiri, însuţi Stăpâne Preasfinte, lasă-Te chemat de implorările lor şi ne dăruieşte şi nouă credincioşilor robilor Tăi să avem parte şi moştenire împreună cu ei, ca facându-ne imitatori ai lor să ne împărtăşim şi noi din bunătăţile pe care le-ai gătit la Tine pentru ei. Ecfojnis]: Cu mila şi cu iubirea de oameni [ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [155] Şi după „Amin” spune: Pace tuturor! Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!, el se roagă acestea: Doamne, Dumnezeul nostru, pentru soliile Preasfmtei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, îndreptează lucrul mâinilor noastre [Pi 89, 17], al nevrednicilor robilor Tăi, şi ne învredniceşte a-Ţi plăcea Ţie întru toate. Şi după „Amin” începe patriarhul însuşi: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor şi veselia martirilor [a căror propovăduire este Treimea Cea de-o-fiinţă]! V.5. C e l m ai vech i Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 9 7 9 [156] Şi purtând sfintele rămăşiţe/moaşte împreună cu cei ce sunt cu el, episcopul vine cu procesiune în templul înnoit. Şi când intră în nartex şi stă înaintea porţii de mijloc a lăcaşului să spună: Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeule în vecii vecilor! Iar cântăreţii să înceapă troparul: „Ridicaţi căpetenii porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice” (Ps 23, 7) şi cele următoare. După care se deschid porţile şi intră împreună cu tot poporul. Şi în timp ce se cântă zisul tropar, patriarhul pune sfintele rămăşiţe/ moaşte pe locul pregătit pentru ele şi face rugăciunea aceasta: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce sfinţilor Tăi martiri care au luptat pentru Tine le-ai dăruit şi această slavă: ca sfintele lor rămăşiţe/moaşte să fie semănate în tot pământul în sfintele Tale case, ca să răsară şi să odrăslească roduri de tămăduiri, însuţi Stăpâne, dătătorul tuturor bunătăţilor, pentru soliile sfinţilor, ale căror rămăşiţe/moaşte ai binevoit să se pună în cinstită casa aceasta, învredniceşte-ne să-Ţi aducem în ea neosândiţi Jertfa cea fără de sânge. Şi ne dăruieşte nouă, tuturor, toate cererile spre mântuire, dând drept răsplătire celor ce au luptat pentru sfânt Numele Tău facerea de minuni prin ei pentru mântuirea noastră. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Apoi cântăreţii fac doxologia şi adaugă Trisaghionul şi are loc în continuare toată Liturghia.