Rugăciune la promovarea citeţului şi cântăreţului

După ce acela care urmează să fie promovat în citeţ sau cântăreţ e tuns, este adus înaintea episcopului care, punăndu-şi mâna pe capul lui şi pecetluindu- l [cu semnul crucii], se roagă aşa: Doamne, Dumnezeule Atoateţiitorule, alege pe robul Tău acesta (/V), şi-l sfinţeşte şi-l învredniceşte cu toată înţelepciunea şi priceperea de meditarea şi citirea dumnezeieştilor Tale cuvinte, păzindu-1 într-o viaţă neprihănită. Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care [împreună bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. Şi după „Amin”, i se dă citeţului cartea ,, Apostolul" şi citeşte puţin şi i se dă pacea, iar cântăreţului i se dă „Psaltirea” şi spune un prochimen. [167] Rugăciune la promovarea egumenului în slăvită patriarhie. Cel ce urmează să fie promovat e adus înainte în prezenţa tuturor monahilor care l-au votat. Şi spunând diaconul: „Domnului să ne rugăm”, patriarhul îi pune mâna pe cap pecetluindu-l [cu semnul crucii] şi rugăndu-se aşa: Dumnezeule Cel ce totdeauna porţi de grijă de mântuirea oamenilor, Cel ce ai adunat la un loc şi a făcut-o una şi această turmă cuvântătoare, însuţi Stăpâne a toate păzeşte-o fără prihană cu nemăsurata Ta iubire de oameni, păzind neîncetat poruncile Tale, ca nici o oaie să nu se piardă din ea şi să fie răpită de lupul cel potrivnic; iar pe robul Tău acesta, pe care ai binevoit să-l aşezi peste ei egumen, arată-1 vrednic de bunătatea Ta şi-l împodobeşte cu toate virtuţile Tale făcându-se prin faptele sale bune pildă celor aflaţi sub el, ca aceştia să se facă zeloşi imitatori ai vieţuirii lui neprihănite şi să se înfăţişeze neosândiţi împreună cu el la înfricoşătorul Tău tribunal. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava[, a Tatălui şi Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], V.5. Cel mai ve chi Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 8 7 [168] Şi după „Amin”, spune: Pace tuturor! Şi în timp ce diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!, se roagă iarăşi: Pleacă Doamne urechea Ta şi ascultă rugăciunea noastră şi arată-1 pe robul Tău acesta credincios şi înţelept econom al turmei celei cuvântătoare încredinţată lui de harul Tău, făcând întru toate voia Ta şi vrednic fiind de cereasca Ta împărăţie. Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni [a Unuia- Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. Şi după „Amin” îi ia mantia [paliul] cu care e îmbrăcat şi-i pune o alta şi îmbrăţişându-l îl concediază.