Rugăciune cu mulţumire care vesteşte grija lui Dumnezeu faţă de cele ce sunt

Rugăciune cu mulţumire care vesteşte grija lui Dumnezeu faţă de cele ce sunt Mare eşti, Doamne, Atotţiitorule, şi mare e tăria Ta şi înţelegerea Ta n-are număr [P.s 146, 5], Creatorule, Mântuitorule bogat în daruri, îndelungrăbdătorule şi Dăruitorule al milei, Tu Care eşti bun prin fire şi-i cruţi pe păcătoşi chemându-i la pocăinţă, pentru că povăţuirea Ta e plină de îndurare. Căci cum am mai exista, dacă am fi chemaţi numaidecât la judecată, atunci când, chiar având parte de îndelungă-răbdarea Ta, de-abia de ne tragem sufletul de slăbiciune? 2 Puterea Ta au vestit-o cerurile [Pi 18, 2] şi pământul tremură nesigur spânzurând deasupra nimicului. Marea înviforată, care e păşune pentru o turmă nesfârşită de vietăţi, se opreşte la ţărm, tremurând în faţa voinţei Tale şi îi sileşte să strige pe toţi: „Cât sunt de minunate lucrurile Tale, Doamne! Toate întru înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de creaţia Ta!” [Pi 103, 24] .3 Oştirea înflăcărată a îngerilor şi duhurile inteligente spun: „Unul Sfânt pentru Felmon” [Dn 8, 13], serafimii şi heruvimii cei cu câte şase aripi strigă cu glasuri fără tăcere cântându-ţi cântare de biruinţă: „Sfânt! Sfânt! Sfânt! Domnul Savaot! Plin e cerul şi pământul de slava Ta!” [Is 6, 3], iar celelalte mulţimi ale cinurilor, îngeri, arhangheli, tronuri, domni, stăpâniri, puteri [Col 1,16] spun şi ei strigând: „Binecuvântată fie slava Domnului din locul Său” [Iz 3, 12]. 4 Iar Israel, Biserica Ta pământească dintre neamuri/păgâni, rivalizând cu puterile cereşti, cântă ziua şi noaptea cu inima plină şi suflet fierbinte: „Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul este între ei în Sinai, în locul cel sfânt al Lui” [Ps 67, 18].J Cerul îl ştie pe Cel care din nimic l-a întins ca pe un cort [Is 40, 22], ca un cub de piatră [Iov 38, 38], Care a unit între ele pământul şi apa, şi a revărsat aerul ca hrană vietăţilor, împletind cu el foc spre încălzire şi mângâiere de întuneric. Corul stelelor îi uimeşte pe toţi înlemnindu- i de admiraţie, însemnându-L pe Cel care le-a numărat şi arătându-L pe Cel care le-a dat nume; vietăţile îl arată pe Cel care le-a dat suflet, iar pomii, pe Cel care i-a sădit. Făcute toate prin Cuvântul Tău înfăţişează forţa puterii Tale. 6 De aceea, orice om trebuie să-Ţi înalţe prin Hristos imnul pentru toate acestea, fiindcă prin Tine stăpâneşte El toate. 7 Căci Tu eşti Cel bun în binefaceri şi darnic în îndurări, Singurul Atoateţiitor, fiindcă, atunci când vrei, putinţa Ta e de faţă [Sol 12, 8]. Puterea Ta veşnică răcoreşte flacăra [Dn 3], potoleşte leii [Dn 6], îmblânzeşte cetaceele mării [Iona 2], scoală pe bolnavi [4 Rg 19], întoarce puterile şi doboară la pământ oştirea duşmanilor şi poporul care a fost numărat cu trufie [2 Rg 24]. s Tu eşti în cer, Tu eşti pe pământ, Tu eşti în mare, Tu eşti în cele mărginite fără a fi mărginit de nimic, căci „măreţia Ta nu cunoaşte margini” [Pi 144, 3]. Nu e cuvântul 7 2 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to l i c nostru, Stăpâne, ci al slujitorului Tău care spune: „Şi vei cunoaşte în inima ta, pentru că Domnul Dumnezeul tău e Dumnezeu în cer sus şi pe pământ jos, şi nu este altul afară de El” [Dt 4, 39]. 9 Căci nu este alt Dumnezeu afară de Tine [Is 45, 5], nu este sfânt afară de Tine, Domnul Dumnezeul cunoştinţelor [/ Rg 2, 3], sfânt mai presus decât toţi sfinţii, „căci cei sfinţiţi sunt sub mâinile Tale” [Dt 33, 3], slăvit şi supraînălţat, nevăzut prin fire, nepătruns în judecăţi, Tu eşti viaţa fără lipsă, durata neschimbată şi neştirbită, lucrarea neobosită, măreţia nezugrăvită, frumuseţea veşnică, locuinţa neapropiată, sălăşluirea neschimbată, cunoaşterea fără început, adevărul neschimbabil, lucrul fără intermediar, stăpânirea care nu poate fi contestată, monarhia fără succesor, împărăţia fără sfârşit, tăria de necombătut, oştirea nenumărată. 10 Căci Tu eşti Tatăl înţelepciunii, Creator şi Cauză al întregii creaţii printr-un Intermediar [Fiul], dăruitorul Providenţei, Dătătorul Legii, Plinitorul sărăciei, Pedepsitorul celor necucemici şi Răsplătitorul celor drepţi, tu eşti Dumnezeul şi Tatăl lui Hristos şi domnul celor ce cred drept întru El, a Cărui făgăduinţă e nemincinoasă, judecata nemitarnică, sentinţa imuabilă, evlavia neîncetată şi mulţumirea veşnică. Prin El îţi datorează închinarea vrednică toată firea cuvântătoare/raţională şi sfântă.